November, 2021

DASCALITA / THE SCHOOLMARM

POSTED IN Mariana November 5, 2021

 


DASCALITA / THE SCHOOLMARM

într-o dimineață,
să te trezești în brațe cu o realitate doldora,
– ca producția de oțel pe cap de locuitor!
Să o mângâi ușor pe creștet.
Să-i spui vorbe de dragoste.
Să-i rupi (din iubire) un deget.
Ehei, cum încep personajele să existe!
în vagonul nr. 11
viață ta se lipește strâns de geamurile murdare
– și își cheamă în ajutor rudele și prietenii, pisica și câinele,
zăpada de anul trecut și mătăniile
O realitate doldora,
care începe și sfârșește într-o gară de câmpie,
unde oamenii urâți și negricioși te privesc cu ciudă, pentru că ai studii
și ești trăsnită și șuie
Așa, tăvălită în trenciul tău alb,
pari un spion industrial,
căruia i-au scos cu forcepsul melancolia (și frica lui de mămică!)
Nu, de ce să verși!
Uite, pe iubitul acesta nou,
îl vei părăsi la fel de sărac și cu părul alb.
Nu, de ce să muști!
Pisica și câinele?
Zăpada de anul trecut și mătăniile?
Șobolanii decenți ai orașelor?
Vorbe.
Povestește-le mai departe copiilor “Cei trei mușchetari’ și mai ales
nu uita să le spui că nici unul nu scapă.
Ei doar se prefac.


MARIANA MARIN
…………………………

THE SCHOOLMARM

one morning,
to wake up to a crammed reality ,
– like the steel production per capita!
To pat it lightly on the head.
To tell it words of love.
To break (out of love) its finger.
Hey, how characters begin to exist!
in the carriage number 11
your life clings tightly to the dirty windows
– and calls for help the relatives and friends, cat and dog,
last year’s snow and the rosaries
A crammed reality,
that begins and ends in a plain station,
where ugly, blackish people look at you with a frown because
you’re educated
and you’re lunatic and willowy
Like that, rolled up in your white trench coat,
you look like an industrial spy,
who’s had its melancholy removed with the forceps (and his fear of mother!)
No, why throw up!
Look, this new boyfriend,
you’ll leave just as poor and grey-haired.
No, why bite!
The cat and the dog?
Last year’s snow and the rosaries?
The decent city rats?
Words.
Tell the kids more about ‘The three musketeers’ and especially
don’t forget to tell them that none of them gets away.
They’re just pretending.


translated by Maria Magdalena Biela

Elegie – Ducem o viață dublă / Elegy – We lead a double life

POSTED IN Mariana November 5, 2021

 

 

 

Elegie – Ducem o viață dublă / Elegy – We lead a double life

Ducem o viață dublă.
Aici poemul, visul brutal, lecția despre verb,
rotativa lui mâine și ieri.
Dincolo de fereastră urechea destinului,
săpând liniștită, în toamna de câlți.
Mai presus de orice,
există acest echilibru pântecos.
Ce nebunie, îți spui prea târziu,
să supraviețuiești articulând fericit
nenorocirile altora!
Dar urechea destinului
sapă liniștită în toamna de câlți,
unde tu potrivești mistere
în ficțiuni pentru orbi:
Aici, personajul fericit,
pe un acoperiș înverzit,
îngână magii de sub pleoape.
Dincolo, cineva care te-a părăsit
meșterește la trecutul lui singur.
Într-o parte a minții
se iau la harță vieții și sfinții.
În cealaltă parte a morții
forfotesc și declamă minciunii și sorții.
Apoi, nu mai știi: sub pleoape e gheață la mal
și rotativa lui mâine și ieri
înghite poemul, masa, visul brutal,
lecția despre verb…
Ai mâinile goale și grele.
Aici, albite de spaimă.
Dincolo de fereastră,
săpând liniștite, în toamna de câlți.

MARIANA MARIN

……………………………..

Elegy – We lead a double life

We lead a double life.
Here the poem, the brutal dream, the lesson about the verb,
the spin of tomorrow and yesterday.
Beyond the window the ear of destiny,
in the fall of tow digging quietly.
Above all,
there is this bellied balance.
What madness, you tell yourself too late,
to survive by happily articulating
the misfortunes of others!
But the ear of destiny
in the fall of tow digs quietly,
where you fit mysteries
into fictions for the blind:
Here, the happy character too,
on a roof green in hue
mumbles magics under the eyelids.
Beyond, someone who has left you
is crafting his own past.
In one part of the mind
quarrel the living and the saint kind.
On the other side of the death
bustle and rant the liers and the faith.
Then you know no more: beneath the eyelids is ice on the shore
and the spin of tomorrow and yesterday
swallows the poem, the table, the brutal dream,
the lesson about the verb …
Your hands are empty and heavy.
Here, whitened with fright.
Beyond the window,
digging quietly in the fall of tow.


traducere, Maria Magdalena Biela

HIER IM VERLIES / AICI IN BECIURI / HERE IN THE DUNGEON

POSTED IN Roland, translated German-English November 5, 2021

 

HIER IM VERLIES / AICI IN BECIURI / HERE IN THE DUNGEON

Eingriffe
am Lebend-Objekt,
Körper
mit der Zinknadel gequält,
Hautwulst
beiseite geschoben,
die Faust getaucht
ins Blutschwarz.
Aufgekrempelt das Ganze,
raus mit dem Unerlaubt, raus
der Abhub, die
reifende,
quellende,
endlich gerötete
Beere,
du
wirst gestorben. Gelöscht,
getilgt.
Kein Schrei. Draußen
die Lüfte –
(Roland Erb: Märzenschaf. 1995)

ROLAND ERB

( Märzenschaf. 1995)

……………………

AICI IN BECIURI

Intervenții
pe obiectul viu,
corpul
torturat cu acul de zinc,
umflatura pielii
impinsa deoparte,
pumnul inmuiat
în negru de sânge.
Toata chestia s-a rostogolit,
afară cu cei neautorizati,
cu refuzul
coacerea,
umflarea,
cu boabele inrosite
în cele din urmă
tu
vei muri. Eliminat,
sters.
Fără țipăt. Afara
cerurile –


……………………

HERE IN THE DUNGEON

Interventions
on the living object,
The body
tortured with the zinc needle,
the skin bulge
pushed aside,
fist dipped
into the blood black.
The whole thing rolled up,
out with the unauthorized, out
with the refuse, the
ripening,
swelling,
the finally reddened
berry,
you
will die. Deleted,
erased.
No scream. Outside
the skies –


traducere, Maria Magdalena Biela

Lumea își încâlcește meridianele / The world’s got its meridians all tangled up

POSTED IN Claudiu November 1, 2021

 

 

Lumea își încâlcește meridianele
în timp ce păsările se-ntorc cu spatele din țările calde, și ca să-nțelegi ceva poate că îți trebuie
stăruință și abnegație
sau sardele și flori de plastic („Iepurele-Alb aduse o hârtie, pe care se afla scrisă o poezie și era nesemnată.
Regina spuse că asta dovedește că Valetul-de-Cupă e vinovat”), toate fetițele evadează din labirint când se trezesc,
toți cei care au văzut luna luminând peste carierele de granit devin prooroci sau comis-voiajori, toate sloganurile s-au predat
pedagogiei trucate a diavolilor politicoși, au crescut copacii în Plumbuita
pe marginea aceea a lacului cred că mi-am văzut într-o zi de vară chipul
și am suferit moderat
în ciuda pedepsei drastice dictate de către Regină.

Claudiu KOMARTIN (din volumul “Autoportret in flama de sudura”)

…………………………..

The world’s got its meridians all tangled up
while the birds return backwards from the warm countries, and to
understand something you may need
perseverance and self-denial
or sardines and plastic flowers (“the White-Rabbit brought a piece of paper
with a poem written on it and it was unsigned.
The Queen said it proved that the Jack-of-Hearts was guilty”),
all the little girls escape from the maze when they wake up,
all those who saw the moon shining over the granite quarries become
prophets or salesmen, all the slogans have surrendered
to the rigged pedagogy of political devils, trees have grown in
Plumbuita
on that lakeside I think I saw my face one summer’s day
and I suffered moderately
in spite of the drastic punishment dictated by the Queen.

 

(din volumul “Self portrait in welding flame”)


traducere, Maria Magdalena Biela

AUF FESTEN BODEN / ON FIRM GROUND / PE TEREN SOLID

POSTED IN Roland, translated German-English November 1, 2021

 

 

AUF FESTEN BODEN / ON FIRM GROUND / PE TEREN SOLID

Bei allem löblichen Willen,
die Augen schön zuzukneifen
und die Füße gelassen
auf festen Boden zu setzen,
er kann sich des vagen Eindrucks
nicht erwehren,
dass er durch Morast watet
und dass die Stiefel
immer tiefer versinken
im Pfuhl, im fauligen Sumpf,
wo die Moorhydra herrscht und wo
nichts Rettendes wächst,
selbst nicht der kleinste Grashalm.
Und da, in der Wasserlache,
wenn er die Augen aufschlägt, erschrocken,
sieht er befremdet:
die glitschigen Frösche hüpfen davon
in Panik.


ROLAND ERB

………………………….

ON FIRM GROUND

With all the praiseworthy will,
to close his eyes
and put his feet calmly
on solid ground,
he cannot help but get the vague impression
do not resist
that he is wading through mud
and that his boots
are sinking deeper and deeper
in the pool, in the putrid swamp,
where the moor hydra reigns and where
nothing sparing grows
not even the smallest blade of grass.
And there, in the puddle of water,
when he opens his eyes, frightened,
he sees taken aback:
the slippery frogs skip away
in panic.

………………………….

PE TEREN SOLID

Cu toată vointa lui lăudabilă,
de-a strange din ochi
și de a-si aseza cu calm picioarele
pe teren solid,
nu poate sa nu aiba vaga impresie
ca paseste prin noroi
și că bocancii lui
se scufunda tot mai adânc
în balta, în mlaștina putredă,
unde domnește hidra mlastinii și unde
nu crește nimic cruțător
nici măcar cel mai mic fir de iarbă.
Și acolo, în balta cu apă,
când deschide ochii, speriat,
vede cu stupoare:
broaștele alunecoase țopăie
panicate.


traducere, Maria Magdalena Biela

DIE STILLE DES HAUSES / TĂCEREA CASEI / THE SILENCE OF THE HOUSE

POSTED IN Roland, translated German-English November 1, 2021

DIE STILLE DES HAUSES / TĂCEREA CASEI / THE SILENCE OF THE HOUSE


Dunkel ist es im Zimmer wo der erwachsene Junge schläft.
Ein Funke müsste glühn, man sähe
das wächsern-starre Gesicht.
Nebenan die lachenden Kinder
legen sich jetzt zu Bett.
Die Stille des Hauses macht sie laut.
Sie klopfen, sie trommeln an eine Tür,
die schon verschlossen ist.

ROLAND ERB

……………………………

TĂCEREA CASEI

Este întuneric în camera în care doarme băiatul adult.
O scânteie ar trebui să strălucească, s-ar vedea
fața de ceară, rigidă.
Alături, copiii care râd
se duc acum la culcare.
Tăcerea casei îi face zgomotosi.
Ei bat, bat la o uşă
care este deja incuiata.

………………

THE SILENCE OF THE HOUSE

It is dark in the room where the grown boy sleeps.
A spark should glow, one could see
the waxy, rigid face.
Next door the laughing children
are now going to bed.
The silence of the house makes them loud.
They knock, they drum on a door
that is already locked.

 

traducere, Maria Magdalena Biela

Album

POSTED IN Claudiu November 1, 2021

 

 

Album


Ne fotografiem pe rând
cu muribunzi și nou-născuți
încercăm să apărăm soarele de primejdia
colonizării cu hoardele de militanți ai salvării
speciei prin devorare și exod
băuturile tari ne dau
din ce în ce mai des târcoale
niște bestii mici lihnite
dornice să prindă și ele ceva
de la ospățul tuturor neiubiților
premedităm întâlnirea cu somnul
zdrăngănim ușor din instrumentele noastre simple
la umbra unor copaci dopați cu
libertate și raze gamma

nu mai suntem spontani
nu mai suntem visători
am putea să ne apucăm
în sfârșit să trăim să scriem
sau să fim pacienții perfecți ai unei
toamne în care va mai muri
zdrobit de grindină un sturz
se va mai naște în sud un pui de cămilă
pe care vom încerca să-l îngrijim să-l creștem
pentru a-l trece mai târziu prin urechile acului
când acul se va apropia
și-i vom auzi glasul zăngănitor și alintat


cum ne spune pe nume cum ne cheamă oasele ceva mai aproape


Claudiu Komartin


…………………………

Album


We take turns photographing
with the dying and the newborn
we’re trying to protect the sun from the danger of
colonization by hordes of species-saving militants
by devouring and exodus
hard drinks are
increasingly lurking around us
starved little beasts
eager to catch something too
from the feast of all the unloved
we premeditate the encounter with sleep
we lightly rattle our simple instruments
in the shade of trees doped
with freedom and gamma rays

we are no longer spontaneous
we are no longer dreamers
we could start
finally to live to write
or to be the perfect patients of
an autumn in which one more thrush will die
crushed by hailstones
another baby camel will be born in the south
that we’ll try to nurse and raise
to put it later through the needle’s eye
when the needle will approach
and we’ll hear its tinkling, cudly voice

as he calls us by name as he calls our bones a little closer


traducere, Maria Magdalena Biela

AFFIRMATION / AFIRMATIE

POSTED IN classic poetry, translated English-Romanian November 1, 2021

 

 

AFFIRMATION / AFIRMATIE

To grow old is to lose everything.
Aging, everybody knows it.
Even when we are young,
we glimpse it sometimes, and nod our heads
when a grandfather dies.
Then we row for years on the midsummer
pond, ignorant and content. But a marriage,
that began without harm, scatters
into debris on the shore,
and a friend from school drops
cold on a rocky strand.
If a new love carries us
past middle age, our wife will die
at her strongest and most beautiful.
New women come and go. All go.
The pretty lover who announces
that she is temporary
is temporary. The bold woman,
middle-aged against our old age,
sinks under an anxiety she cannot withstand.
Another friend of decades estranges himself
in words that pollute thirty years.
Let us stifle under mud at the pond’s edge
and affirm that it is fitting
and delicious to lose everything.

 

Donald Hall


………………..


AFIRMATIE

A îmbătrâni înseamnă a pierde totul.
Îmbătrânirea, toată lumea o știe.
Chiar și când suntem tineri,
o intrezărim uneori și dam din cap
când moare un bunic.
Apoi, vâslim ani de zile pe iazul miezului verii
ignoranti și multumiti. Dar o căsnicie,
începuta fără răutate, se risipeste
în resturi pe tarm,
iar un prieten din școală cade
rece pe un mal stâncos.
Dacă o nouă iubire ne poarta
dincolo de varsta mijlocie, soția va muri
cand se va simti cea mai puternică și mai frumoasă.
Femei noi vin și pleacă. Toate pleaca.
Iubita draguta care anunta
că este vremelnica
este vremelnica. Femeia îndrăzneață,
de vârstă mijlocie fata de bătrânețea noastra,
se scufundă intr-o anxietate pe care n-o poate suporta.
Un alt prieten de zeci de ani se înstrăinează
în cuvinte care poluează treizeci de ani.
Să ne înăbușim sub noroi la marginea iazului
și sa afirmăm că este
potrivit și delicios să pierdem totul.


traducere, Maria Magdalena Biela

Lia

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English November 1, 2021

 

Lia

Seri păguboase, bahice, în care gura mea tăcută o însoțea pe cea dezlânată a prietenei mele. Ambiția mea și seceta de argumentare pluteau deasupra Orașului Mic. Se ondulau și-mi făceau semne, amintindu-mi să plec cât mai iute din locul ăla.

Pictez un portret de femeie fără gură care-și dorește măcar o îmbrățișare alb titan. O atingere cu un necunoscut, cu un om căsătorit maybe sau cu unul dintre cei mai buni prieteni. Să deschidă cu limbile lor portaluri incerte și șubrede către orașe alternative. Să li se facă creierii praf, să rotunjească statistica abandonului. Un sărut atât de profund încât să nu mai fie niciodată la fel. Un mindfuck, o sincopă în funcția prieteniei sau ceva mai mult? O escapadă sexuală în noaptea altei lumi, cu posibilități infinite de a fi. Golul pe care îl formează hainele în mașina de spălat, centrifuga ca fluid care trece prin corp și separă funcțiile de bază de fondul de ten. Un bug care continuă să apară în ciuda diferiților parametri de testare, ca o senzație nostalgică, ca un film pe care îl vizionezi în aceeași perioadă a fiecărui an, dar actuala realitate nu permite retrăiri. Nu vărs lacrimi pentru prietena mea, doar trecutul nostru mă neliniștește. Nu mă mai întorc,

în locul în care, odinioară, nimic nu era posibil.

ANA SANDULESCU

……………………….

LIA

Damaging, bacchanal evenings when my silent mouth accompanied my friend’s ragged one. My ambition and the drought of argument floated above the Small Town. They undulated and waved at me, reminding me to leave that place as soon as possible.

I was painting a portrait of a mouthless woman who wanted at least a white titanium hug. A touch with a stranger, maybe with a married man or one of my best friends. To open with their tongues uncertain and shaky portals to alternative cities. To make their brains dust, to round up the statistics of abandonment. A kiss so deep so that it will never be the same again. A mindfuck, a syncope in terms of friendship or something more? A sexual escapade into the night of another world, with infinite possibilities to be. The void that clothes form in the washing machine, the centrifuge as fluid that runs through the body and separates the basic functions from foundation. A bug that keeps popping up despite various test parameters, like a nostalgic feeling, like a movie you watch at the same time every year, but the current reality does not allow relapses. I shed no tears for my girlfriend, only our past makes me uneasy. I’m not going back,

to the place where once nothing was possible.


traducere, Maria Magdalena Biela

PROMETHEUS STEINALT / ANCIENT PROMETHEUS / PROMETEU CAT LUMEA DE BATRAN

POSTED IN Roland, translated German-English November 1, 2021

 

 

PROMETHEUS STEINALT / ANCIENT PROMETHEUS / PROMETEU CAT LUMEA DE BATRAN

Er erwachte, es war kalt
und verdrießlich,
ungeschaffen die Stadt wie am
frühesten Tag,
über der endlosen Fläche
Land und Meer
nichts als kreischende Möwen,
abstoßende wächserne Halme
und Blätter.
Keiner,
der ihn geheißen hätte,
was zu beginnen und
wie.
Taumelnd schritt er,
die Augen reibend,
übers stumpfe Gelände hin.


(aus: TROTZ ALLER FEINDLICHEN NACHRICHT)


ROLAND ERB

……………….

ANCIENT PROMETHEUS


He woke up, it was cold
and morose,
the city unsettled as
on the earliest day,
over the endless surface
of land and sea
nothing but screeching seagulls
repulsive waxy stalks
and leaves.
No one
to tell him
what to start and
how.
He stumbled,
rubbing his eyes
over dull terrain.
………………………

PROMETEU CAT LUMEA DE BATRAN

S-a trezit, era frig
și mohorat,
orasul era la fel de agitat
ca in prima zi,
peste intinderea nesfârșită
a pământului și a marii
nimic altceva decât pescăruși țipand
tulpini si frunze de ceara
respingătoare.
Nimeni
care sa-i spuna
ce să înceapa și
cum.
Se clatina
peste terenul plictisitor
frecandu-se la ochi.


traducere, Maria Magdalena Biela

Loading