Mariana Codrut

nu toţi sîntem egali în faţa ficţiunii / we are not all equal before fiction

nu toţi sîntem egali în faţa ficţiunii / we are not all equal before fiction numele e o limită, faţa e o limită,toată fiinţa mea e o limită. o frontierăla care se opresc cei care scriu prezentulîngropaţi pînă la gît în ficţiune. doar eu în miezul meu (în care-mi uitnumele, faţa, întreaga...Read More »

spune-mi: ce umbre te încearcă / tell me: what shadows are testing you

spune-mi: ce umbre te încearcăfăcînd faţa ta imperceptibil să tresară,mîna să ţi se agite fără rostcu degetele îngălbenite de ţigară?spune-mi şi jură, este posibilsă existăm cu-adevărat în astă-searăaşa apăraţi de dragoste pe dinăuntruşi-aşa suflaţi cu aurul morţii pe dinafară? (din vol. ”Schiță de autoportret”, 1986) MARIANA CODRUT ……………. tell me: what shadows are testing...Read More »

un copil alb frigul / the cold a white child

un copil alb frigul / the cold a white child un copil alb e frigul. nedorit în propria patriede febra zăpezii delirează lin:cling-cling silabe de cristal. îngerul lui păzitor nu suferă chiar dacă ştie că pruncul va muri curînd. fiindcă ştie şi că reînviind în altceva îi va orbi pe toţi. o...Read More »

MARIANA CODRUT

MARIANA CODRUT (1.11.1956) 1. noua zi Rîndunica din cuibul de sub streaşină se puse pe ciripit. Desigur, saluta noua zi. Iată, cum nu?, pereţii începuseră să se albească, se crăpa de ziuă. Îmbujorată, mama s-a ridicat din pat, s-a îmbrăcat tăcută, fără zgomot şi a ieşit din casă – cu porcul şi...Read More »

Loading