translated Romanian-English

Am obosit / I’m tired

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 4, 2019












Am obosit / I’m tired

Am obosit să mă nasc din idee,
Am obosit să nu mor –
Mi-am ales o frunză,
Iată din ea mă voi naşte,
După chipul şi asemănarea ei, uşor
Seva răcoroasă o să mă pătrunză
Şi nervurile îmi vor fi fragede moaşte;
De la ea o să învăţ să tremur, să cresc,
Şi de durere să mă fac strălucitoare;
Apoi să mă desprind de pe ram
Ca un cuvânt de pe buze.
În felul acela copilăresc
În care
Se moare
La frunze.

I’m tired

I’m tired of being born from idea,
I’m tired of not dying –
I chose a leaf,
Behold, I will be born from it,
In her image and likeness, easy
The cool vigour will penetrate me
And my nervures will be tender relics;
From it I will learn to tremble, to grow,
And of pain to become bright;
Then to get off the branch
Like a word from the lips.
In that childish way
In which
one dies
amongst leaves.

Maria Magdalena

Eu cred / I think

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 3, 2019











Eu cred / I think

Eu cred ca suntem un popor vegetal,
De unde altfel linistea
În care asteptam desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Pâna aproape de moarte,
Cu siguranta
Ca vom mai fi în stare sa ne nastem
Din nou?
Eu cred ca suntem un popor vegetal-
Cine-a vazut vreodata
Un copac revoltându-se?

Ana Blandiana
I think

I think we are a vegetal nation,
Otherwise where from this serenity
With wich we’are waiting our defoliation?
Where from the courage
To slip on the sleep’s slide
Up to the edge of death,
Being sure
That we’ll be able to
Be born again?
I think we are a vegetal nation –
Who ever saw
A tree revolting?


Maria Magdalena

Eclipsa / Eclipse

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 2, 2019













Eclipsa / Eclipse

Renunt la mila greu ca la un viciu,
Cu mila sunt drogata de copil.
Alb înstelata de ridicol plâng
Lânga fricos, lânga învins, lânga umil.

Îi plâng pe prosti si prostii ma înving,
Surâzatori sub steaua mea sterila.
De gingasie tot mai mult ma-ntunec
Si pier de umanism si mila.

Înduiosate mâini întind sa mângâi
Fiare gonind spre mine hamesite,
Si-mi pare rau ca n-o sa mai sarut
Si botul care ma ucide.

Nici n-am trait spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins în tarna radacini genunchii,
Si-mi trece viata încercând sa-mi cresc
La capetele aripilor unghii.

Ana Blandiana

I give up mercy hardly as an addiction,
With mercy I’ve been druggued since infancy.
White starry ridiculed I cry
near the fearful, the beaten, the lowly.

I cry for stupid and the stupid beat me,
Under my barren star they smile shifty
Of tenderness more and more I darken
And I perish of humanism and pity.

Heartwarming hands I stretch out to comfort
Beasts chasing me famished and cruel
And I am sorry that I wouldn’t kiss
The snout that comes to me to kill.

I didn’t even live not to offend someone,
My knees caught roots in the earthly dust,
And my life is wasted trying to grow
To my wings fingernails, for I must.

Maria Magdalena

Dragostea mea / My Love

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English April 20, 2019











Dragostea mea / My Love

Eu stiu ca tu nu meriti dragostea
si-mi place totusi sa ti-o daruiesc;
dar parca bolta merita vreo stea,
si totusi câte-ntr-însa s-oglindesc…

Nu meriti iarasi clipele de-acum
si gândurile bune câte ti le-am dat,
dar parca merita noroiul de pe drum
petalele ce peste el s-au scuturat?

Iubirea însa e ca soarele,
care ramâne pururea curat
si dupa ce milos i-a sarutat
leprosului, pe ulita, picioarele…

Magda Isanos

My Love

I know that you don’t deserve my love
But I still like to offer it to you,
The swamp deserves a star from above?
And yet, how many are mirroring through!

You don’t deserve all the moments of now
and the good thoughts that to you I emit,
But does the mud from road deserve somehow,
The petals that were shaken over it?

Love is like the sun from heavens sweet
Which forever remains pristine, blissed
Right after he pitifully kissed
The legs of the leper from the street..

Maria Magdalena

Ideea / The Idea

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English April 11, 2019











Ideea / The Idea


Bibliotecile cu rafturi si zabrele
Sunt pline
De tomuri grele
Pergamente si colectii vechi nepretuite
Legate-m marochine,
In care zac oranduite
Ierarhic subt capitole si titluri
Mii si milioane de idei,
In zeci de mii de tomuri, anexe
Si opuscule
Cu pagini incarcate de calcule subtile
Ca mici desemne
De cercuri seci, de semne
Si magice majuscule.

Dar in ele
Nu sunt decat cadavre de idei,
Caci scrisul tot
E doar gandire vested conservata
Si-nchisa subt formule si subt chei.

Batranii in halaturi vechi,
Cu ochelarii petrecuti dupa urechi,
Insectele-n vitrina,
Ca specii rare
Salbatecii codri in ierbare,
Pamantul necuprins, in petece de harti,
Ideile, in prafuite carti.

Si-acuma toate poarta cifre
Si litere latine
In tomuri sigilate-n marochine;
Iar poezia lor,
Astmatice avanturi de simboluri
Zadarnic incercand sa urce-n goluri.

Dar eu
Eu am vazut idei.

Intaia oara, brusc, fara sa stiu,
De dincolo de lucruri am vazut ideea,
Cum vezi, cand se despica norii grei
Si negri
Zigzagul de argint al fulgerului viu.

Si de atunci
-Nelinistit de departarea suava si adanca
De toate talcurile, cheile-
Ca un bolnav cu ochii tintuiti de luna
Pe care norul o ascunde inca,
Fara durere, fara bucurie,
Eu caut in natura pretutindeni, ideile.

Atent si rabdator
Deci le pandesc prelung staruitor
Cum asteptam pe cand eram copil,
Privind prin crapatura gardului
Ograda si ruina caselor pustii
Sa vad cum se ivesc stafii.

Crescut din zilele de ieri,
Nelinistit de marile taceri,
Pandesc si azi prelung staruitor,
Caci si acum din lucruri si vederi
Ideea se aduna
Stravezie, dar precisa si intreaga,
Asa cum se incheaga
Subt privirea unui dervis,
O figura, pe apa unui lac,
In umbra limpezita de copac.

Dar de cate ori descopar, uimit
Cu-nfiorari de vesti rostite-n soapte,
-Freamat nocturn de ulmi-
Ca ideile-s de mult
Alaturea de mine, culmi
Imense si nebanuite, sosite-n noapte…

De-atatea ori
Ca niste munti colosi de ghiata
Plutind subt apa, venind prin palele de ceata.

Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinati si mistuiti launtric,
Cu sufletul marit
Caci am vazut idei.



Libraries with shelves and lattices
are full
of heavy volumes
Parchments and old priceless collections
Bound in morocco,
In which lay arranged
Hierarchical under chapters and titles
Thousands and millions of ideas,
In tens of thousands of tomes, annexes
And opuscule
With pages loaded with subtle calculations
Like small designs
Of dry circles, of signs
And magical capitals.

But in them
There are only bodies of ideas,
Because all that’s written
It’s just withered preserved thinking
Closed under formulas and under keys.

The elders in old dressing gowns,
With glasses ,
The insects in the show-window,
As rare species
The wild woods in herbariums,
The infinite earth in shreds of maps,
Ideas, in dusty books.

And now they all carry numbers
And Latin letters
In toms sealed in Morocco;
And their poetry,
Asthmatic soars of symbols
In vain trying to climb into hollows.

But I
I have seen ideas.

First, suddenly, without knowing,
From beyond things I saw the idea,
How you see, when heavy black clouds split
The silver zigzag of the live lightning.

And since then
-Restless by the suave and deep remoteness
Of all the allegories,the keys,
Like a sick one with the eyes pinned by the moon
Which cloud still hides,
Without pain, without joy,
I look for ideas in the nature, everywhere.

Careful and patient
So I’ve been looking for them for a long time tenaciously
As I was waiting, as a child,
Looking through the crack of the fence
The yard and the ruin of deserted houses
To see how the ghosts get out.

Grown from the yesterdays,
Restless with the big silences,
I spy also today, long time persistently
For even now, from things and views
The idea is gathering
Transparent, but precise and whole,
As it curdles
Under the eyes of a dervish,
A figure, on the water of a lake,
In the clear shade of a tree.

But whenever I discover, amazed
With shivers of whispered news
-Nocturnal rustle of elms-
That ideas are many
Near me,
Immense and unsuspected peaks, in night arriving…

So many times
Like some giant ice mountains
Floating under the water, coming through the fog blades.

I am one of those
With hallucinated eyes, inward consumed
With an increased soul
Because I saw ideas.

Maria Magdalena Biela

Noaptea acestui descânt / The night of this spell

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English April 3, 2019












Noaptea acestui descânt / The night of this spell


Un abur crud de primăvară
în sânge descătușat
plesnește nebun,
sevă vie în scoarța trupului
incendiind rotocoalele de lună.
Spirale în joc de nervuri,
se-ncrucișează-n oră
șoapte din somnul iubirii sfinte.
O taină în candela pietrei palpită
și-n noaptea acestui descânt,
și-n albul vis al copacilor
moartea e-o oarbă cerșătoare
rătăcind prin labirintul de stele
în care ne-am ascuns.


The night of this spell

A raw spring steam
in the freed blood
bursts madly,
vivid essence in the rind of the tree
burning the wreath of the moon.
Twists in a game of nervures,
intertwines in the hour
whispers from the sleep of sacred love.
A secret flutters in the candle of stone
and in the night of this spell,
and in the white dream of the trees
death is a blind begger
wandering through the stars’ labyrinth
where we are hiding.


Maria Magdalena

Lacrimi de lumina / Tears of Light

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English April 2, 2019












Lacrimi de lumina / Tears of Light

Se destrama chipul în palmele tacerii
si încerc sa-mi amintesc cerul cum respira
umbrele noastre ce alunecau prin glasul marii
Se stinge tremurul sângelui în focul zorilor
ce-mi grabesc somnul îndepartarii
si-un vis clipe?te în geana
unui înger poposit în geamul cuprins de ape.
si valurile urca sus, cuprinzându-ma
în mâhnirea ruginie a algelor
si scoici ma-npra?tie-n vârtejuri
si în cuvinte împietrite-n ochi de stea.
si aerul se ofileste pe aripile întoarse-n pietrele
pe care le-am presarat în urma mea…
Alunec pe lânga tine si-as vrea
sa te sarut de bun ramas,
dar aerul doare, aerul se destrama …dispare-n
verdele firului de iarba ce-mi murmura înstrainarea,
Sunt rana cuvântului pe care l-am leganat,
demult cu ochi de copil…
Sunt departarea ce sângereaza
cu lacrimi de lumina…


Tears of light

The face breaks into the palms of silence
and I try to remember how the sky breathes
our shadows sliding through the voice of the sea
The shiver of the blood dies in the fire of the dawn
That hurry my sleep of the remoteness

and a dream blinks in the eyebrow
of an angel stopped in the glass held by waters.
And the waves climb up, encompassing me
in the ferruginous sadness of the algae
and shells spread me in whirlwinds
and into words dumbfounded in the eyes of stars
And the air withers on the wings that are turned to the stones
which I have sprinkled behind me …
I glide beside you and I’d like to
kiss you good bye,
but the air is hurting, the air is falling apart … it’s gone
in the green of the grass that murmurs my estrangement,
I am the wound of the word that I have rocked,
long ago with baby’s eyes …
I am the distance that bleeds
with tears of light …


Maria Magdalena

Un alt zbor / Another flight

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English April 2, 2019











Un alt zbor / Another flight

Te scriu cu argila busolei, semn sacru,
în vazduhul sufletului meu închis
Te-adun din stalactita umbrei
peste amurg ceas despletindu-mi inima
Te murmur în orga salciilor,
rugaciune aprinsa-n apa ranita de-o stea
Glasul tau alb,
la marginea unui vis un ?arm
o catedrala, taina mea,
în descânt de corabii
sporindu-mi departarile
Pe nisipul umed
doar un cer din trandafiri risipit.
Te port cu mine, miracol
ce mi-ai înfipt în trup
caderea ca pe-un alt zbor.

Another flight

I write you with the compass’ clay , a sacred sign,
in the air of my closed soul
I gather you from the stalactite’s shadow
Over the twilight a clock dishevelling my heart
I murmur you in the organ of the willow trees,
prayer lit in the water wounded by a star
Your white voice,
at the edge of a dream a shore
a cathedral, my secret
in the spell of the ships
increasing my distances
On the wet sand
only a sky of roses scattered
I carry you with me, miracle
that stuck into my body
the falling like another flight.


Maria Magdalena


POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English April 1, 2019













Tais al destinului
departare risipita-n pribegie,
evanescenta alunecare în sâmbure
ce-n rana germineaza
te caut pe tine, fior al durerii
în cioburi de lumina
arzându-mi speranta
te-adun din colbul sufletului meu
pe tine, iubire, te reîntregesc

Edge of destiny
remoteness wasted in wandering,
ephemeral sliding in core
which germinates in wound
I search for you, shiver of pain
in fragments of light
burning my hope
I gather you from the dust of my soul
you, love, I make you whole.

Maria Magdalena

Firava lumină / Frail light

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English April 1, 2019

Firava lumină / Frail light

N-am citit pașii timpului,
când cerul își despletea brațele
și picura pe tâmpla tăcerii cuvinte de zăpadă
N-am auzit aripa păsării,
desprinse din noaptea ce-și purta sărutul rănit
prin cioburile unui văzduh uitat într-o palmă de țărână
N-am auzit somnul uitării cum împletește
umbrele amintirilor cu ramuri de răceală
Acolo unde timpul adormea
se aprindeau libelule de mâhnire
în ochii îngerilor destrămați prin iedera de cenușă
Și-am vrut să ating inima întunericului
cu firava lumină ce -nmugurea în mine
Visul unui timp l-am scris
pe fruntea unui vânt prins
în arsura albastră a serilor cuprinse-n fluturi,
ce roteau cerul prin ochii mărilor mirate de iubire,
și-n stelele ce ningeau povești
în poala gândului meu.
Și-am scris un curcubeu pe corzile timpului
ce mă-nfășura în țesătura clipei, și-mi ardea
pașii strecurați prin neînțeleasa taină a lumii…
Lumina mea destrăma uitarea
prin colbul drumului ascuns în inima ta
Eram firava lumină a glasului
ce bătea la ușa țintuită de stele-n întuneric,
acolo, în noaptea timpului
acolo, în jocul cuvintelor desprinse
din copacii ce înfloreau cu lacrimi de iubire.


Frail Light

I didn’t read the steps of time,
when the sky dishevelled its arms
and dribble words of snow on the temple of silence
I didn’t hear the wing of the bird
broken from the night which carries its wounded kiss
through the pieces of an air forgotten in a palm of earth
I didn’t hear the sleep of oblivion how entwines
the shadows of memories with branches of cold
There where the time was sleeping
kindled dragon-flies of sadness
in the eyes of angels unravel through the ivy of ashes
And I wanted to touch the heart of the darkness
with the frail light which in me was sprouting
I wrote the dream of a time
on the forehead of a caught wind
in the blue burning of the evenings held by butterflies,
spinning the sky through the eyes of the seas wondering in love,
and in the stars snowing stories
in the lap of my thought.
And I wrote a rainbow on the chords of the time
which wrapped me in the texture of the moment, and burned
my steps sqeezed through the secret not understood of the world….
My light unraveled the forgetfulness
through the dust of the road hidden in your heart
I was the frail light of voice
knocking on the door pinned by stars in darkness,
acolo, în noaptea timpului
there, in the game of words detached
from the trees which blossomed tears of love.

Maria Magdalena