translated Romanian-English

Doamne, n-am isprăvit / Lord, I haven’t finished

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 14, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Doamne, n-am isprăvit / Lord, I haven’t finished


Doamne, n-am isprăvit
cântecul pe care mi l-ai şoptit.
Nu-mi trimite îngeri de gheaţă şi pară
în orice sară.

Nu pot pleca. Arborii îmi şoptesc;
florile calea-mi aţin şi mă opresc.
Despre toate-am început o cântare
de laudă şi naivă mirare.

Oamenilor voiam să le las
sufletul meu, drept pâne la popas,
drept păşune, livadă şi cer.

Tuturor acelora care nu mă cer
şi nu mă cunosc, am vrut să le fiu
o candelă pentru mai târziu.

Căutam în iarbă şi-n mohor
tainele ascunse tuturor.
Mă uitam în fântână şi-n iaz,
şi-ascultam – îndelung – sub brazi…

Atunci au venit îngerii şi m-au chemat.
Doamne, nu pot pleca, n-am terminat!
Deschide colivia, fă să zboare
cântecele mele nerăbdătoare.

MAGDA ISANOS

——————————-

Lord, I haven’t finished


Lord, I haven’t finished, you see
the song you whispered to me.
Don’t send me ice angels and light
every eventide.

I can’t leave. The trees whisper from top,
the flowers hold my path to stop.
About all I began a song
of praise and naive wonder, long.

My soul, to people I wanted to leave
as bread for rest relieve
as pasture, orchard and sky.

To all those who don’t ask for my sigh
nor know me, I wanted to be
a candle for later to see.

I was looking in the weeds and the grass tall
for the secrets hidden from them all.
I looked in the fountain and the pond,
and I listened – long – the fir trees’ sound…

Then the angels came for me to get.
Lord, I can’t leave, I’m not done yet!
Open the cage, let fly along
my eagerly awaiting song.

Translated by Maria Magdalena Biela

Leoaica tânără, iubirea / Love, young lioness

POSTED IN AUTUMN, translated Romanian-English May 14, 2021

 

 

 

 

 

 

Leoaica tânără, iubirea / Love, young lioness

Leoaica tânără, iubirea
mi-ai sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

Şi deodata-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţişni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire,
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme,
şi-ncă-o vreme…


Nichita Stanescu

———————————

Love, young lioness

Love, a young lioness
jumped into my face.
She’d been stalking me with strain
for a while.
Her white fangs stuck into my face ,
The lioness bit today, my face.

And suddenly the nature, around me,
made a circle tumbling free
sometimes wider, nearer,
like a gathering of water.
And the glance upwards burst sight,
like a rainbow sliced in two,
and the hearing met it tight
right near the skylarks’ view.

I put my hand on my eyebrow,
on my temple, chin and fore
but the hand knows them no more.
And it glides haphazardly
on a shining desert glee,
over which with lazy moves
walks an auburn lioness
with her cunning motions loose,
Love, a young lioness
jumped into my face.
She’d been stalking me with strain
for a while.
Her white fangs stuck into my face ,
The lioness bit today, my face.

And suddenly the nature, around me,
made a circle tumbling free
sometimes wider, nearer,
like a gathering of water.
And the glance upwards burst sight,
like a rainbow sliced in two,
and the hearing met it tight
right near the skylarks’ view.

I put my hand on my eyebrow,
on my temple, chin and fore
but the hand knows them no more.
And it glides haphazardly
on a shining desert glee,
over which with lazy moves
walks an auburn lioness
with her cunning motions loose,
for a time,
and one more time…


Translated by Maria Magdalena Biela

VRAJMASIE / ENMITY

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 14, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

VRAJMASIE / ENMITY

Asa imi vine cateodata, Doamne,
Sa-mi dau in suflet una cu piciorul
Prin maracini sa-l dau de-a rostogolul,
Sa-l trag de chica si sa-l iau la palme!

Si-asa imi vine-n el s-arunc cu pietre,
Sa-l sangerez ca pe-un apus de soare,
Sa-l calc ca pe-o buruiana in picioare,
Si sa-l izbesc cu capul de perete!

Ca pe un orb apoi sa-l port de mana,
Din poarta-n poarta si din targ in targ,
Si pe ulitele acestui burg
sa-l risipesc farama cu farama.

Demostene Andronescu

————————————

ENMITY

And so I feel like doing, God,
To kick my soul until it stumbles
To roll it over through the brambles
To pull it by its hair and slap it hard.

And so I feel like throwing stones at him,
To bleed him like a sunset kneed
To step on it like on a poisonous weed
And hit its head against the wall grim.

Then carry it by the hand like a blind,
From gate to gate and from one borough on
And on the every lane of this small town
to scatter it piece by piece I’m inclined.


Translated by Maria Magdalena Biela

Cântec în doi / Song for two

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 14, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Cântec în doi / Song for two

Şi vine toamna iar
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să înflorească iar în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi —
nu stim, dar suntem doi.

Lucian Blaga

————————————–

Song for two

And Autumn comes again
as after psalm the amen.
We’re both ready to taste
with honey-mixed the venom.

We’re both ready to help
the crocus of the ardor
to flourish again in us
and in this old fall thus.

We are two, when with their shadow
the clouds surround us in the world.
What thoughts does the sun have with us –
we don’t know, but there’s two of us.

Translated by Maria Magdalena Biela

Ctitorie / Creation

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 14, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ctitorie / Creation


Așa cum stai,
Dreaptă,
Cu brațele moi
Pe pîntecul plin,
Pari o veche soție de voievod
tinîndu-și ctitoria.

Și parc-aud un glas
Venind de dincolo
De dispariția materiei:

“Noi, Ion și Ioana,
Cu puterile noastre
Am durat acest sfînt
Copil
Întru veșnica pomenire
A acestui soare
Și-a acestui pămînt.”

Marin Sorescu

—————————-

Creation

As you stand,
Right,
With your soft arms
On the full belly,
You look like an old voivode’s wife
Holding its creation.

And I can hear a voice
Coming from beyond
The disappearance of matter:

“We, Ion and Ioana,
With our powers
We created this sacred
Child
In the eternal remembrance
Of this sun
And of this land.”

Translated by Maria Magdalena Biela

TABLOURI / PAINTINGS

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 14, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TABLOURI / PAINTINGS


Toate muzeele se tem de mine,
Fiindcă de câte ori stau o zi-ntreagă
În fața unui tablou,
A doua zi se anunță
Dispariția tabloului.

În fiecare noapte sunt prins furând
Într-o altă parte a lumii,
Dar mie nici nu-mi pasă
De gloanțele ce-mi șuieră pe la ureche,
Și de câinii lup care-mi cunosc acum
Mirosul urmelor
Mai bine decât îndrăgostiții
Parfumul iubitei.

Vorbesc tare cu pânzele ce-mi primejduiesc viața,
Le-agăț de nori și de copaci
Și mă dau înapoi să am perspectivă.
Cu maeștrii “italieni” poți să legi ușor o conversație.

Ce gălăgie de culori !
Și din cauza asta
Cu ei sunt foarte repede prins,
Văzut și auzit de la distanță,
Parcă aș duce-n brațe papagali.

Cel mai greu se fură Rembrandt:
Întinzi mâna și dai de-ntuneric –
Te-apucă groaza, oamenii lui nu au trupuri,
Ci numai ochi închiși în beciuri întunecoase.

Pânzele lui Van Gogh sunt nebune,
Se-nvârtesc și se dau peste cap,
Și trebuie să ții bine de ele
Cu amândouă mâinile,
Că sunt supte de-o forță din lună.

Nu știu de ce Bruegel mă face să plâng,
El nu era mai bătrân decât mine,
Dar i s-a spus bătrânul,
Fiindcă pe toate le știa când a murit.

Și eu caut să-nvăț de la el,
Dar nu pot să-mi țin lacrimile,
Care-mi curg pe ramele lui de aur
Când fug cu anotimpurile la subsuoară.

Cum vă spuneam, în fiecare noapte
Fur câte un tablou
Cu o dexteritate de invidiat,
Drumul fiind însă foarte lung.

Sunt prins până la urmă,
Și ajung acasă noaptea târziu,
Obosit și sfâșiat de câini,
Tinând în mână o reproducere ieftină.

Marin Sorescu

——————————————-


Paintings


All museums are afraid of me,
Because every time I sit a whole day
In front of a painting
The next day it is announced
The painting’s disappearance.


Every night I’m caught stealing
In another part of the world,
But I don’t even care
About the bullets hissing towards my ear,
And the police dogs who know by now
The scent of my traces,
Better than the lovers
The perfume of their beloved.


I talk out loud to the canvases that endanger my life,
I hang them from clouds and trees,
And I step back for some perspective.
One can easily engage a conversation with the “Italian” masters.

What a turmoil of colors!
That’s why I’m caught
Very quickly with them,
Seen and heard from a distance
As if I had a parrot in my arms.


The hardest to steal is Rembrandt:
Stretch out a hand and you touch the darkness —
You’re terrified, his men don’t have bodies,
Just closed eyes in dark cellars.


Van Gogh’s canvases are insane,
They twirl and turn upside down ,
And you have to hold them tight
With both hands,
For they’re sucked by a force from the moon.


I don’t know why, Breughel makes me want to cry.
He wasn’t any older than me,
But they called him the old man
Because he knew it all when he died.


I also try to learn from him
But I can’t stop my tears
That flow over his golden frames
When I run off with the seasons under my arm.


Like I was telling you, every night
I steal one painting
With enviable dexterity.
Yet the road being very long


I’m caught in the end
And I get home late at night
Tired and torn by dogs
Holding a cheap forgery in my hands.

Translated by Maria Magdalena Biela

Copilărie / Childhood

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 6, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copilărie / Childhood

Din oglindă mă privea un trup firav
Cu claviatura coastelor distinctă,
Inima-apăsa pe clape grav
Şi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
(Precum inima salcâmului din geam
Coşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
E aievea cântu-i uniform,
Şi ca nu cumva în somn să tacă,
Mi-era frică seara să adorm.

Ana Blandiana

……………………………

Childhood

From the mirror a frail body looked at me
With the distinct clavier of ribs
The heart pressed solemnly on the key
Trying to appear in mirror’s gleams.

Never have I seen it yet I knew
That is hidden, like in playing hide-and-seek,
(As the heart of acacia too
the chest of twigs makes it a leaf meek.)

Wondering where from she learned her beat,
Was it real her song, soothing and light,
and afraid that she’ll stop in my sleep
Didn’t want to fall asleep at night.

Translated by Maria Magdalena Biela

Printre clipe / Among winks

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 3, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Printre clipe / Among winks

Ca floarea tăiată
Cu petale-aripe
Ți-amintești cum cădeai
Printre clipe?

Și clipele cum
Se dădeau la o parte
Să te-ajute s-ajungi
În adâncul din carte,

Unde stelele moarte
Se transformă-n poeme
Și nu e târziu,
Și nu e devreme

Să pierzi veșnicia,
Să renunți și să ierți.
Ți-amintești întunericul
Dintre coperți?

ANA BLANDIANA

…………………………..
Among winks


Like the flower cut
With petals wings
Do you remember how you fell
Among winks?

And how the moments
were set aside
To help you get there
in the book’s deep sight,

Where the dead stars
turn themselves into poems
And it’s not too late,
nor too early is

To lose eternity,
To give up, forgive others
Do you recall the darkness
Between the covers?

Translated by Maria Magdalena Biela

Poem / Poem

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 1, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Poem / Poem

La început a fost cuvântul IUBIRE.
Respiraţia ta ajungea până la mine
stranie, ca o adiere de vânt, iar vântul
stăruia-n juru-ne ca o respiraţie tainică.
nu-mi mai amintesc din timpul acela decât
locurile umbrite pe unde treceam
şi cerul înalt. Celelalte toate, dacă mai vin,
le întâlnesc întâmplător, ca pe tine.
Întotdeauna, acelaşi ceas bătea ora;
întotdeauna acelaşi ceas bătea ora:
parcă toate lucrurile din lume ar fi avut
o singură moarte în aceeaşi inimă.
Zadarnic dau ceaţa uşoară-ntr-o parte:
arborii s-apleacă deasupra cu crengile lor
si rămânem singuri în întuneric
Cu o profundă revărsare de ape.
La început a fost ţărmul meu, ţărmul tău,
iar între noi IUBIREA ca un ocean mort.
Prima dată, soarele, în timp ce trecea
de la unul
la altul,
căzu, pasăre de aur ucisă, în valuri.
Pe urmă, fără ştirea noastră, fiinţe hrăpăreţe
coborâră de pe ţărmuri, umblară pe ape.
Aceasta dură câteva mii de ani. Apoi, într-un târziu,
animale marine veniră să muşte din ţărmuri.
acum, liniile noastre mâncate se aseamănă
cu profilul continentelor iar sufletele,
ca floarea nestatornică din spuma mării,
se sfarmă în vânturi, se usura pe stânci.
La început între noi a fost un singur cuvânt.
Acum, sute de cuvinte moarte se însufleţesc,
când respiraţia ta ajunge până la mine,
stranie, ca o adiere de vânt…

Stefan Augustin Doinas

…………………………………….

Poem

In the beginning was the word LOVE.
Your breath reached me
eerie, like a breath of wind, and the wind itself
lingered around us like a mysterious breath.
all I remember from that time
were the shady places we passed
and the high sky. The other things, if they come,
I find them by pure chance, as I find you;
forever the same clock was ticking…
Forever the same clock struck the hour:
as if all things in the world would have
a single death in one heart.
In vain I set aside the light mist :
the trees bend their branches above us
and we were left alone at night
in the middle of the overflowing water.
In the beginning was my shore, your shore,
and between us LOVE like a dead ocean.
For the first time, the sun, as it passed
from one
to another,
fell, golden bird killed, in waves.
Then, without our knowledge, predatory beings
descended from the shores, walked on the waters.
It lasted several thousand years. Then, eventually,
sea creatures came to bite on the shores.
now, our bitten lines look like
the profile of the continents and the souls,
like the fickle flower made of the foam of the sea,
shatter in the winds, lighten on the rocks.
At first there was only one word between us.
Now hundreds of dead words come to life,
when your breath reaches me,
eerie, like a breath of wind…

Translated by Maria Magdalena Biela

Poemul ca loz câştigător / The poem as a winning lottery

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 1, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Poemul ca loz câştigător / The poem as a winning lottery

Vă spun:”E neagră”, însă nu e neagră.
Vă spun:”E cioară”, însă nu e cioară.
Ordinea ciorii negre este alta.

Vă spun:”E verde”, însă nu e verde.
Vă spun:”E iarnă”, însă nu e iarnă.
Dar eu posed acum o iarnă verde.

Poemul e un loz care câştigă
mereu. Jucaţi pe cioară: iată cioara.
Jucaţi pe mine: iat-o iarnă verde.

Esenţiala diferenţă dintre
aceste lucruri n-are corp: trăieşte
ca un abis cu buzele lipite.

STEFAN AUGUSTIN DOINAS

………………………………………………………

The poem as a winning lottery

I’m telling you, “It’s black,” but it’s not black.
I’m telling you, “It’s a crow,” but it’s not a crow.
The order of the black crow is another.

I’m telling you, “It’s green,” but it’s not green.
I tell you, “It’s winter,” but it’s not winter.
But I now own a green winter.

The poem is a lottery that wins
always. Play on the crow: here is the crow.
Play on me: here’s a green winter.

The essential difference between
these things has no body: it lives
like an abyss with its lips glued together.

Translated by Maria Magdalena Biela

Loading