translated Romanian-English

Vei plânge mult ori vei zâmbi? / Will you cry much or will you smile?

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English March 10, 2019

n

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

Lucian Blaga
…………………………………………
Will you cry much or will you smile?

I
do not regret,
that I gathered in my soul also mud-
but I’m thinking about you.
With claws of light
one morning will kill once your dream,
that my soul is so pure,
as your thought wants it,
as the heart of your love believes it.
Will you cry much then, or will you forgive?
Will you cry much or will you smile
of that morning’s rays,
in which I will tell you with no shadow of remorse:
“Don’t you know that only out of the mud of lakes grows the lotus?”

Maria Magdalena

Scrisoare / Letter

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English March 8, 2019

opl

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scrisoare / Letter

Nu ți-aș scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoșii au cântat de trei ori în noapte –
și-a trebuit să strig :
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat ?

Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot așa cum mă știi :
adus puțin de umeri
și plecat peste întrebările lumii.

Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri,
și să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevarăt și care-i mai frumos ?
Mâna mi se oprește : e prea puțin.
Glasul mi se stinge : e prea puțin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis ?

Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.

Lucian Blaga
…………………………..
Letter

I wouldn’t write you even now this line,
but the roosters crowed three times in the night –
and I had to scream:
Lord, Lord, whom have I disowned?

I’m older than you, Mother,
otherwise the same, as you know me:
a little drooped
and bent over the world’s questions.

I don’t know even today why did you send me into the light.
Only to walk among things,
and do them justice by telling
who is the truer and who is more beautiful?
My hand stops: it’s too little.
My voice goes out: it’s too little.
Why did you send me into the light, Mother,
why did you send me?

My body falls at your feet
heay as a dead bird.

 

Vintage Print

Ghimpii / The thorns

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English March 4, 2019

b

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ghimpii / The thorns

 

Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâţia ghimpi,
dar n-am vrut să-i rup.
credeam că-s muguri-
şi-au să înflorească.

Te-am întâlnit apoi pe tine.
O, câţi ghimpi, câţi ghimpi aveai!
dar n-am voit să te despoi –
credeam c-o să-nflorească.

Azi toate astea-mi trec
pe dinainte şi zâmbesc.
Zâmbesc şi hoinăresc prin văi
Zburdalnic în bătaia vântului.
Eram copil.

 

Lucian Blaga

……………………………………………………
The thorns

I was a kid. I remember, I was picking
once wild roses.
They had so many thorns,
but I did not want to break them.
I thought them being buds-
that will flourish.

Then I met you.
Oh, how many thorns, how many thorns did you have!
but I did not want to strip you –
I thought they will flourish.

Today I see again all of these
and I smile
I smile and wander through the valleys
Sprightly in the wind.
I was a kid.

 

Vintage Print

Frumoase mâni / Beautiful hands

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English March 4, 2019

urn

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Frumoase maini / Beautiful hands

Presimt:
frumoase mâni, cum îmi cuprindeţi astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
aşa îmi veţi ţinea odată
şi urna cu cenuşa mea.

Visez:
frumoase mâni, când buze calde îmi vor sufla
în vânt cenuşa,
ce-o s-o ţineţi în palmi ca-ntr-un potir,
veţi fi ca nişte flori,
din care boarea-mprăştie – polenul.

Şi plâng:
veţi fi aşa de tinere atunci, frumoase mâni.

Lucian Blaga
………………………………
Beautiful hands

I sense:
beautiful hands, how do you hold today
with your warmth my head full of dreams,
thus you will also keep once
the urn with my ashes.

I dream:
beautiful hands, when warm lips will blow
in the wind my ashes
that you’ll keep in your hands like in a chalice,
you’ll be like some flowers,
from which the breeze spreads – the pollen.

And I cry:
you’ll be so young then, beautiful hands.

 

Vintage Print

I do not crush the world’s corolla of wonders

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English March 4, 2019

w

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / I do not crush the world’s corolla of wonders

 

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Lucian Blaga
…………………………………

I do not crush the world’s corolla of wonders

I do not crush the world’s corolla of wonders
and I don’t kill
with my mind, the mysteries I meet
in my way
in flowers, in eyes, on lips or graves.
The light of others
strangles the spell of the impenetrable hidden
in the depths of darkness,
but I,
I with my light enlarge the mystery of the world –
and as the moon with her white rays
doesn’t diminish, but quivering
enhances even more the mystery of the night,
so I enrich the unknown horizon
with wide shudder of holy mystery
and all that isn’t understood
is changing in even greater mysteries
under my eyes,
for I love
flowers and eyes and lips and graves.

 

Vintage Print

Liniste / Silence

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English March 3, 2019

op

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Liniste / Silence

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăita.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie – suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

Lucian Blaga
………………………………………
Silence

There’s so much silence around that it seems to me that I hear
how the moon rays hit the windows.
In my soul
awoke a strange voice
and a song sings in me a longing
who isn’t mine.

It is told that the ancestors that died before their time
with blood still young in their veins,
with great ardour in blood,
with lively sun in their ardour,
return
return to live forwards
in us
their unlived life.

There’s so much silence around it seems to me that I hear
how the moon rays hit the windows.

Oh, who knows,- my soul – , in whose chest you will sing
yourself once over the centuries
on sweet chords of silence,
on the darkness’ harp – your strangled longing
and your broken joy for life? Who knows?
Who knows?

 

Vintage print

Lumina / The Light

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English March 3, 2019

36

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lumina / The Light

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina 
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
“Să fie lumină!”

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci – cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad – minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

Lucian Blaga
…………………………………..

The light

The light that I feel
bursting into my soul when I see you,
isn’t maybe a drop from the light
created on the first day,
from that light deeply thirsty for life?

The nothing was lying in agony
when alone floating in the darkness gave
a sign the Impenetrable:
“Let there be light!”

A sea
and a mad storm of light
was done in a hurry:
a thirst for sin, adventures, longings, passions,
a thirst for the world and the sun.

But where did vanish the blinding
light of then – who knows?

The light that I feel
bursting into my soul when I see you – my wonder
is maybe the last drop
from the light created on the first day.

 

Vintage Print

Lacrimile / The tears

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English March 3, 2019

tears

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lacrimile / The tears

Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-l
lumina, zarea, norii — si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul –
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al primaverii,
cu suflet de copil intaiul om
cazu cu fata-n pulberea pamantului:
“Stapane, ia-mi vederea,
ori daca-ti sta-n putinta impainjeneste-mi ochii
c-un giulgiu,
sa nu mai vad
nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici nori,
caci, vezi — lumina lor ma doare”.
Si-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare
ii dete — lacrimile.

Lucian Blaga

……………………………..

The tears

When banished from the nest of eternity
the first man
was passing by pensively astonished through the woods or on the fields
scolded and tormented
by the light, the horizon , the clouds – and from each flower
the paradise was piercing him with a memory –
and the first man, the wanderer, didn’t know to cry.
once, exhausted by the too clear blue
of the spring,
with the soul of a child the first man
fell on his face in the dust:
“Master, take my sight,
or if you can blur my eyes
with a shroud,
not to see
neither flowers nor heaven nor the smiles of Eve nor clouds,
for, You see, their light hurts. ”
And then the Merciful in a moment of grace
gave him – the tears.

 

Vintage Print

Cantare vantului / A song to the wind

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English February 14, 2019

f

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cantare vantului / A song to the wind

“În iubire nimeni, nimeni
nu-şi ţine cuvântul.
Veşnic strâns îmbrăţişat
te-a ţinea numai pământul.”
Astfel cântă sfâşiat
lângă mine vântul,
când la dreapta, când la stânga,
lângă mine vântul

 

Lucian Blaga

………………………….

A Song to the Wind

“In love no one, no one
ever keeps their promise.
Held forever you will be
only by grave’s solace.”
Thus sings the wind, brokenhearted
nearby my place.
Right and left, right and left
the wind by my place.

Vintage Print

De Profundis

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English January 18, 2019

l

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De Profundis

Inca un an, o zi, un ceas –
si drumuri toate s-au retras
de sub picioare, de sub pas.
inca un an si-un vis
si-un somn si-oi fi
pe sub pamanturi
domn al oaselor
ce drepte dorm.

Lucian Blaga
…………………………………..

De Profundis

Another year, and day, and hour
and all the roads retreat their power
from under feet and the step’s bower.
Another year, and dream, and kip
and I’ll be King under lands deep
of all the bones in righteous sleep.

 

Bielka

Loading