translated Romanian-English

RAZBUNARE / VENGEANCE

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English January 11, 2021

RAZBUNARE / VENGEANCE

Din vălul nopții rupi o stea:
O guști și-o scuipi când strălucea.
Cu mâna bălăcind în undă,
Strici luna rece și rotundă.
Din valuri îți croiești stihare,
Scăldându-te-n lumini de mare.
Culegi grădinile de flori,
Le-nmănunchezi și le omori.
Te-nfășuri între corzi de harpe
Și de viole mute, șarpe!
Și-n fiecarele din noi
Știi să strecori chei mici și moi.

Diavole, jocul tău ajunge!
Pan te-a trântit și-acum te-mpunge.

TUDOR ARGHEZI

…………………………………

VENGEANCE

A star you break from night’s veil pit
You taste it, when it shone, you spit
With hand splashing the ripple, soon
You ruin the cold, rounded moon.
From waves you tailor your verse free,
Bathing into the lights of sea.
You reap gardens by flowers filled,
You cluster them and then they’re killed.
You wrap yourself between harps’ strings
And mute violins, snake of beings!
And inside each of our soul
You know how to slip soft keys, small.

Oh, Devil, your game now is damned!
Pan knocked you down and now you’re stabbed.

English version, Maria Magdalena Biela

BINECUVÎNTARE / BENEDICTION

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English December 28, 2020

borealis

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

BINECUVÎNTARE / BENEDICTION

Dormiţi, dormiţi!
Hipnoza nopţii suflă boare
În muşchii voştri veştejiţi
Şi mâine veţi avea izvoare
Din spor, pământul să-l stropiţi
Cu bale călătoare.

Dormiţi, dormiţi,
Căci legea o citeşte cariul
Când voi sunteţi încremeniţi
Şi-n ţeasta voastră-şi zvârlă zarul
Satan, cu ochii buimăciţi.
Noroc! Fiţi fericiţi!

Dormiţi, dormiţi,
În monarhia minerală,
Cu-obrajii, sterpi şi gălbejiţi,
Lipiţi de carnea triumfală,
Cu care, morţi, vă-nsufleţiţi
O zi şi-o viaţă goală.

Cei umiliţi în trudă şi-n răbdare,
Pribegii, robii şi sihaştrii,
Bătuţi de-a lunii vânătă dogoare,
Aşteaptă stolul şoimilor albaştri.
Judecători, stăpâni şi-ndreptăţiţi,
Voi sunteţi beţi. Dormiţi, dormiţi!

Şi însumi bine-vă-cuvânt.
Căci e nevoie pe pământ
Să vă-nmulţiţi,
Să ne-apăsaţi şi să ne-nlănţuiţi,
Şi veacuri oarbe să clădiţi,
Dormiţi, dormiţi!

TUDOR ARGHEZI

…………………………….

BENEDICTION

Sleep, sleep tight!
The trance of night a mild breeze whiffs
Into your wilted muscles’ might
Tomorrow there will be head-springs
Plenty, to sprinkle the earth dried
With slobber tide.

Sleep, sleep, strays!
For the scripture is read by woodworms
while you are stone sheepfold
And the dice is rolled in your skulls
by Satan, with bewildered gaze hold,
Good luck and happy days!

Sleep, sleep in grace
In the mineral monarchy,
With barren colorless face,
Sealed to the triumphal flesh of thee
which enlivens your dead carcass
One day and one life aimless.

Those humbled in their toil, tenacity,
The wanderers, the slaves, the hermits,
Beaten by moon’s livid febrility
They wait for the blue hawks’ flights.
Judges, masters and the righteous deep,
You all are drunk. Sleep, sleep!

And I, myself, I bless your kind.
For it is needed on the land
To multiply,
To oppress and to chain our sky
And blind ages to edify
Sleep, sleep thereby!

In romaneste, Maria Magdalena Biela

ce spui, Doamne, tuturor / Lord, what you say to everyone

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English December 14, 2020

creion

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ce spui, Doamne, tuturor / Lord, what you say to everyone

ce spui Tu în acelaşi timp la toţi
n-are nici o logică pentru mine –
eu sînt asociala incapabilă să audă
vorbele zise tuturor deodată.
zi-mi doar mie ceva
(dar nu singurătate, nu frică
sau revoltă, le ştiu),
ceva puternic pînă la implozie.
voi fi numai ochi şi urechi
şi voi înţelege totul în felul
în care iarna înţelege ningînd.

MARIANA CODRUT
…………………………..

Lord, what you say to everyone

what you say at once to everyone
makes no sense to me-
I am the asocial unable to hear
the words told to everyone at once.
tell only me something
(but not loneliness, not fear
or revolt, I know them),
something powerful to the point of implosion.
I will be only eyes and ears
and I will understand everything the way
winter understands by snowing.

English version, Maria Magdalena Biela

LUNA ASTA / THIS MOON

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English December 14, 2020

 

luna

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

LUNA ASTA / THIS MOON

plutind ca o raţă-nfoiată deasupra
(noi sîntem în adîncuri, dedesubt)
nu are nici o legătură cu singurătatea noastră,
cu fruntea pură a mamei din tinereţile ei
exterminate de istoria românească
ori cu ecranul luminos în care mă văd.
ea e din altă ţară.

MARIANA CODRUT

…………………………….

THIS MOON

floating above like a fluffy duck
(we are in deep, below)
it has nothing to do with our loneliness,
with the pure forehead of mother from her youth
exterminated by Romanian history
or with the bright screen in which I see myself
it’s from another country.

English version, Maria Magdalena Biela

cum curge ploaia / how the rain flows

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English December 14, 2020

rainy

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

cum curge ploaia / how the rain flows

ascult darabana ploii pe blocuri, franchețea ei pură. franchețea ei absurdă într-o țară unde până și moartea e un politician: nu-i pasă de aparențe, nici de ce se ascunde sub ele, un singur țel pompându-i sângele-n inimă – să învingă.

cum curge ploaia într-o țară de politicieni, un teatru în care personajelor de prim-plan le-au luat locul maimuțele cu funduri roșii… că-i iarnă, că-i vară, fug maimuțele de lumină: jos, în cuibul șobolanilor. sus, în podul cu molii drogate cu aburi de făină. dar teamă n-au: steaguri ale dezastrului, pe acoperișuri flutură pieile nobile puse pe bețe.

MARIANA CODRUT

………………………

how the rain flows

I listen to the drumming of rain on the blocks, its pure frankness. its absurd frankness in a country where even death is a politician: it doesn’t care about appearances, nor what hides beneath them, one goal pumping its blood to the heart – to win.

how the rain flows in a country of politicians, a theater in which the leading characters were replaced by monkeys with red bottoms… be it winter, be it summer, the monkeys run away from the light: down under, in the rat’s nest. up, in the attic with flour steam drugged moths. but they have no fear: flags of disaster, noble skins on sticks flutter on the roofs.

English version, Maria Magdalena Biela

MURIM…CA MAINE / WE DIE…SOMEDAY

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English November 18, 2020

kask

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MURIM…CA MAINE / WE DIE…SOMEDAY

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne, -atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt – si-mi pare ne-nteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

MAGDA ISANOS

………………………………….

WE DIE…SOMEDAY

It is so sad to think that one blessed day,
even tomorrow, all the alley trees
will be there standing still as now we seize,
cheerful, while we’ll be rotting away.

So much sunlight, dear Lord, so much sunlight
after we go will shine upon the world;
cortege of seasons and of rain unfurled
with hair from which is pouring fresh delight…

This grass will sprout again in daily chime ,
the moon will bend forever just like now ,
amazed, over the neverending flow
just us alone won’t be a second time.

I find it strange that still it seems we may
find so much time to waste in loathe and hating,
when life is just a drop, a breath that’s bating
between this minute ticking straight away

and the next one – and I’m feeling unwise
and sad for we don’t watch enough the skies,
that we don’t pick a flower, we don’t smile,
we, dead forever, living just a while.

Translated by Maria Magdalena Biela

NOI NU / WE WON’T

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English October 21, 2020

stea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

NOI NU / WE WON’T

O parte din noi ne-am învins
Greșeala, minciuna și groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-și leagănă oaza.
Generații secate se sting,
Tinerii râd către stelele reci.
Cine-și va pierde credința-n izbândă
Pe-aceste mereu mișcătoare poteci?

Cine din noi va muri
Înainte ca trupu-i să moară?
Cine-o să-și lepede inima-n colb
Insuportabil de mare povara?
Ca un vânt rău, ori ca o insultă
Întrebarea prin rânduri trecu.
Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!

NICOLAE LABIS

…………………………….

WE WON’T

Some of us have really defeated
Our fault, our lies and dread,
But there is still road uncompleted
To the sky that swings its spread.
Dried generations are dying out,
Young people laugh to the cold stars.
Who will lose faith in triumph, who’ll doubt
On these ever-moving paths?

Who among us will die
Before his body has died?
Who will throw his heart in the dust
Unbearable heavy freight ?
Like a bad wind, or like a mad frisson
The question went through the lot
Listen and listen and listen!
We won’t! Never ever! We won’t!

Translated by, Maria Magdalena Biela

DISPLACED PERSON’ S SONG / CANTECUL PERSOANEI INLOCUITE

POSTED IN classic poetry, translated English-Romanian, translated Romanian-English October 5, 2020

train

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DISPLACED PERSON’ S SONG / CANTECUL PERSOANEI INLOCUITE

If you see a train this evening,
Far away, against the sky,
Lie down in your woolen blanket,
Sleep and let the train go by.

Trains have called us, every midnight,
From a thousand miles away,
Trains that pass through empty cities,
Trains that have no place to stay.

No one drives the locomotive,
No one tends the staring light,
Trains have never needed riders,
Trains belong to bitter night.

Railway stations stand deserted,
Rights-of-way lie clear and cold,
What we left them, trains inherit,
Trains go on, and we grow old.

Let them cry like cheated lovers,
Let their cries find only wind,
Trains are meant for night and ruin,
And we’re meant for song and sin.

THOMAS PYNCHON

……………………………….

CANTECUL PERSOANEI INLOCUITE

De-i vedea un tren diseara
Profilat pe cer, in zare,
Stai in patura-ti de lana,
Dormi, caci trenu-oricum dispare.

Trenuri cheama-n miez de noapte,
De departe-or suiera,
Trenuri ce strabat pustiuri ,
Trenuri ce n-au unde sta.

Nimeni nu conduce trenul
Nime’-n grija farul n-are,
Trenuri n-au nevoie de-oameni,
Aparțin nopții amare.

Gările stau pustiite,
Reci peroanele se-ntind
Ce-am lăsat e pentru trenuri,
Tot trec, noi imbatranind.

Plângă precum neiubitii,
Strigătul lor zboare-n vânt,
Trenuri-s noapte si ruina
Noi, pentru păcat si cant.

In romaneste, Maria Magdalena Biela

ACUM CANTECUL S-A SFARSIT / NOW THE SONG IS OVER

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English September 25, 2020

muier

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ACUM CANTECUL S-A SFARSIT / NOW THE SONG IS OVER

Acuma cintecul s-a sfirsit.
Nu stiu de-i bine ori rau.
Din frunze-am cintat. Dumnezeu,
linga mine stind, mi-a soptit.

De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Si citeodata-avea glas de om.
“Sarbatoreste, mi-a spus el, aceste
cimpii dezmierdate si creste… ”

Si ca o pasare neinvatata
m-am apucat sa cint. Eram mirata
si bucuroasa, si nici n-am simtit
cum trece anotimpul fericit!

Zburati, cintece, zburati departe,
scuturati-ma de pamint si moarte,
si preamariti natura-n care inca
e liniste si-ntelepciune-adinca.

MAGDA ISANOS

…………………………………………..

NOW THE SONG IS OVER

Well, the song is over now
I don’t know if it’s good or bad.
From the leaves I sang. God,
standing next to me, murmured low.

It wasn’t really God, ’twas a tree.
And sometimes human voice had he
“Celebrate,” he told me, these
caressed fields and the days seize  … ”

And like an unlearned bird dazed
I started singing. I was amazed
and happy, and I didn’t even feel
how the happy time flew genteel!

Fly out, songs, fly far away,
from the earth and death, shake me, pray,
and glorify the nature in which still
there is peace and deep wisdom thrill.

Translated by Maria Magdalena Biela

THIS BE THE VERSE / FIE ACESTA VERSETUL

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English September 25, 2020

 

om

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

THIS BE THE VERSE / FIE ACESTA VERSETUL

They fuck you up, your mum and dad.
They may not mean to, but they do.
They fill you with the faults they had
And add some extra, just for you.

But they were fucked up in their turn
By fools in old-style hats and coats,
Who half the time were soppy-stern
And half at one another’s throats.

Man hands on misery to man.
It deepens like a coastal shelf.
Get out as early as you can,
And don’t have any kids yourself.

PHILIP LARKIN

…………………………….

FIE ACESTA VERSETUL

Mama si tata te-or marca.
N-or vrea-o, ins-o fac, vezi bine.
Cu stigma lor te-or impregna
Si-ti dau si-n plus, doar pentru tine.

La randul lor au fost marcati
De alti nevolnici in costume
Trecandu-si viata-nchilozati
Ori furiosi pe-o-ntreaga lume.

Din om in om se trece stigma.
Se adanceste ca un grind.
Abandoneaza paradigma
Si sa nu procreezi nicicand.

In romaneste, Maria Magdalena Biela

Loading