classic poetry

Não sei quantas almas tenho / Eu nu știu câte suflete-oi avea

POSTED IN classic poetry September 16, 2022

Não sei quantas almas tenho / Eu nu știu câte suflete-oi avea

Não sei quantas almas tenho.
Cada momento mudei.
Continuamente me estranho.
Nunca me vi nem acabei.
De tanto ser, só tenho alma.
Quem tem alma não tem calma.
Quem vê é só o que vê,
Quem sente não é quem é,

Atento ao que sou e vejo,
Torno-me eles e não eu.
Cada meu sonho ou desejo
É do que nasce e não meu.
Sou minha própria paisagem;
Assisto à minha passagem,
Diverso, móbil e só,
Não sei sentir-me onde estou.

Por isso, alheio, vou lendo
Como páginas, meu ser.
O que segue não prevendo,
O que passou a esquecer.
Noto à margem do que li
O que julguei que senti.
Releio e digo: “Fui eu?”
Deus sabe, porque o escreveu.


Fernando PESSOA

……………………

Eu nu știu câte suflete-oi avea

Eu nu știu câte suflete-oi avea.
M-am tot schimbat în fiecare clipă.
Mereu ciudat m-am tot simtit
Nicicand nu m-am văzut si nici găsit.
Fiind atât de mult, am doara suflet.
Un om cu suflet liniște nu are.
Un om ce vede este doar ceea ce vede.
Un om ce simte nu e cin’ se crede.

Atent la tot ceea ce sunt și văd,
Eu devin ei și nu mai pot fi eu.
Fiece vis al meu și orice dor stiut
Nu mie-mi apartin, celui ce le-a nascut.
Sunt propriul meu peisaj,
Eu mă privesc călătorind –
Deosebit, ratacitor și singur.
Aici, unde sunt, pe mine nu mă simt.

De aceea, ca un străin, citesc,
Ființa mea ca și cum pagini ar fi.
Nestiind ceea ce va veni
Și uitând ce a trecut firesc,
Pe marginea lecturii-am mazgalit
Ceea ce am crezut că am simțit.
Recitind, mă întreb: “Fost-am eu?”
Pentru că El a scris-o, stie Dumnezeu.

 

painting, Mihai CRISTE

trad. M. M. Biela

Only Until This Cigarette Is Ended / Doar până când țigara se sfarseste

POSTED IN classic poetry, translated English-Romanian September 1, 2022

Only Until This Cigarette Is Ended / Doar până când țigara se sfarseste

Only until this cigarette is ended,
A little moment at the end of all,
While on the floor the quiet ashes fall,
And in the firelight to a lance extended,
Bizarrely with the jazzing music blended,
The broken shadow dances on the wall,
I will permit my memory to recall
The vision of you, by all my dreams attended.
And then adieu,—farewell!—the dream is done.
Yours is a face of which I can forget
The color and the features, every one,
The words not ever, and the smiles not yet;
But in your day this moment is the sun
Upon a hill, after the sun has set.

by Edna St. Vincent Millay

…………………………..

Doar până când țigara se sfarseste

Doar până când țigara se sfarseste,
O clipa in sfârșituri efemere,
Cand pe jos cade scrumul in tacere,
Și în lumina focului luceste,
În mod bizar, cu jazzul se-mpleteste,
O umbra spartă pe perete piere,
Memoriei atunci i-oi da-nvoire
De-a-mi aminti chipu-ti ce-n vis traieste.
Și apoi adio, visul s-a sfarsit.
Din chipul tau sa ia uitare-adanca
Culoarea, trăsăturile-ntregit,
Cuvintele nicicand, zâmbetele nu încă;
Dar pentru tine asta clipa e-n zenit
Cand soarele apune peste lunca.

trad. M. M. Biela

Tal vez no ser es ser sin que tú seas / Maybe not being is to be without you being / Poate-a nu fi înseamn-a fi fără să fii

POSTED IN classic poetry August 29, 2022

Tal vez no ser es ser sin que tú seas / Maybe not being is to be without you being / Poate-a nu fi înseamn-a fi fără să fii

Tal vez no ser es ser sin que tú seas,
sin que vayas cortando el mediodía
como una flor azul, sin que camines
más tarde por la niebla y los ladrillos,

sin esa luz que llevas en la mano
que tal vez otros no verán dorada,
que tal vez nadie supo que crecía
como el origen rojo de la rosa,

sin que seas, en fin, sin que vinieras
brusca, incitante, a conocer mi vida,
ráfaga de rosal, trigo del viento,

desde entonces soy porque tú eres,
desde entonces eres, soy y somos,
y por amor seré, serás, seremos.

Pablo NERUDA


…………………..

Maybe not being is to be without you being

Maybe not being is to be without you being,
without you moving, slicing the noon
like a blue flower, without you walking
later through the fog and the bricks,

without that light you carry in your hand
that maybe others won’t see golden,
that maybe no one knew it grew
like the red origin of the rose,

without you being, in the end, without you coming
abruptly, inciting, to know my life,
gust of a rosebush, wheat of the wind,

since then I am because you are,
since then you are, I am and we are,
and for love I will be, you’ll be, we’ll be.

………………………

Poate-a nu fi înseamn-a fi fără să fii

Poate-a nu fi înseamn-a fi fără să fii,
fără sa mergi taind amiaza
precum o floare-albastră, făr-a merge
mai târziu, prin ceață și cărămizi,

fără acea lumină pe care-o porți în mână
pe care poate alții n-o vor vedea de aur,
pe care poate nimeni n-o știa crescuta
precum originea roșie a trandafirului,

fără ca tu să fii, în fine, fără ca tu să vii
abruptă, incitantă, spre a-mi cunoaște viața,
o rafală de trandafir, grâu de vânt,

de atunci sunt pentru că tu ești,
de atunci tu ești, eu sunt, noi suntem,
și pentru dragoste voi fi, vei fi, vom fi.

 

painting: Rafal OLBINSKI

trad. M. M. Biela

Cei singuri / The lonely ones

POSTED IN classic poetry, Romanian August 22, 2022

Cei singuri / The lonely ones


Cei singuri cu adevărat
Nu sunt acei ce plâng câte-au pierdut;
Dar cei pe care-un gând îndepărtat
Îi poartă prin necunoscut,
Spre toţi acei ce plâng câte-au pierdut…

Cei singuri cu adevărat
Sunt toţi acei ce se pricep să tacă —
Sunt cei ce merg şi nu se mai opresc,
Sunt cei ce duc sub haina lor săracă,
Sub lutul omenesc,
Secrete bogăţii necunoscute —
În alte lumi setoşi să le strămute…

Cei singuri cu adevărat
Sunt cei ce văd, sunt cei ce plâng ades,
Nu pentru ei — dar pentru ce-au aflat,
Nu pentru gândul lor neînţeles —
Dar pentru ce, mergând o viaţă ‘ntreagă,
Ei totuş n’au putut să înţeleagă…

Nu te gândi la scunda lor chilie!
Chilia lor e sufletul lor mare!
— Îi vezi trecând, şi îi aştepţi să vie;
Îi vezi pierzându-se în depărtare:
În orice parte sânt,
Şi ‘nuntrul lor, duc un întreg pământ!…

În mijlocul oraşelor trăiesc!
Şi-oraşele, cât sunt de frământate.
Ei trec ca nişte răzleţiţi prin ele,
– Fantastice corăbii ne ‘nfrânate,
Ne ‘nvinse de talazurile grele…

Ei trec,
Pe străzile ce furnică de lume,
Pe uliţe cu fabrici zgomotoase,
Prin pieţele mizeriei din lume…
Ei trec —
Nu ştie nimeni, unde anume!
Ei trec, ei trec — sunt acul grav ce coase
Bucată cu bucată risipirea
De petice din sufletul cel mare,
Ne ‘nchipuit, neaşteptat, pe care
Doar îl visează numai omenirea…

MIHAI SĂULESCU


…………………..

THE LONELY ONES

The truly lonely ones
Are not the ones who mourn what they have lost;
But those who by a thought that runs
Are carried through unknown exhaust,
To all those who mourn for what they have lost…

 

The truly lonely ones
Are all those who on quiet dote –
Are those who walk and never stay,
Are those who underneath their poor coat,
Under the human clay,
They carry unknown secret fortunes loads –
Thirsty to move them into other worlds…

 

The truly lonely ones
Are those who see, are those who often weep,
Not for themselves – but for what they’ve learned once,
Not for their mislead thought deep –
But for what, a lifetime of heave,
They still could not perceive…

 

Don’t think of their small home!
Their home is their big heart!
– You see them pass, and wait for them to come;
You see them fade away into the light:
And wherever they were,
Within them a whole earth they bear!…

 

In the midst of cities they live!
And oh, how troubled all those cities are.
Like strays they wander through them all
– Fantastic ships unhinged, afar,
Unbeaten by the heavy waves haul…

 

They pass
Through bustling with people alleys
Through lanes with noisy factories
Through the squares of world’s miseries…
They pass –
And where they go nobody knows!
They pass, they pass – heavy needle that sews
Piece next to other piece the scattering
Of patches from the great soul,
Unimagined, unexpected at all,
Which only humanity is dreaming…

 

trad. M. M. Biela

Chiar pasarea / Even the bird

POSTED IN classic poetry, Romanian August 22, 2022

Chiar pasarea / Even the bird

 

Obida vine ca sa treaca.
De ce fugi, omule, de tine?
Au nimeni nu-i sa te-nteleaga,
Sa te asculte, sa te-aline?

Sarata-i lacrima ca marea
Si mult amara-i ca pelinul,
Sa n-o impaci cu razbunarea,
Sa nu o tulburi greu cu vinul.

De-o lume mare fie-ti dorul,
De casa si de codrul verde.
Chiar pasarea ce stie zborul
De una singura se pierde.

Dumitru Matcovschi

………………………….

Even the bird

The sorrow comes only to pass.
Why from yourself you’re running, man?
Is there no one to understand you,
To listen, to comfort you then?

The tear’s as salty as the sea
And very bitter as th’wormwood,
Don’t dwell peacefully in revenge,
Don’t cloud it hard with wine so good.

Long for the great encompassed world,
For home and for the green woods crossed.
Even the bird that knows to fly
Alone, all by itself, is lost.

 

painting, Mihai CRISTE


trad. M. M. Biela

ITI GHICESC IN PALMA  / I’M READING YOUR PALM

POSTED IN classic poetry, Romanian August 1, 2022

ITI GHICESC IN PALMA  / I’M READING YOUR PALM

Îţi ghicesc în palmă:
Ai genunchi, călcâie şi dinţi,
Ai fruntea rotundă şi calmă
Şi glezne fierbinţi.
Îţi ghicesc în cafea:
Ai coapse cu pielea bălană,
Îţi ghicesc în stele, în stea:
Eşti tânără, tânără, abia codană.

ZAHARIA STANCU

…………….

I’M READING YOUR PALM

I’m reading your palm:
You’ve got knees, heels and teeth neat,
You’ve got forehead round and calm
And sensual feet.
I’m reading your coffee cup:
You’ve got thighs skin pearl,
I read your stars, your star, up:
You’re young, young, just a girl.

trad. M. M. Biela

LES MAINS / MAINILE

POSTED IN classic poetry, translated French-Romanian July 31, 2022

LES MAINS / MAINILE

Donne-moi tes mains pour l’inquiétude
Donne-moi tes mains dont j’ai tant rêvé
Dont j’ai tant rêvé dans ma solitude
Donne-moi te mains que je sois sauvé

Lorsque je les prends à mon pauvre piège
De paume et de peur de hâte et d’émoi
Lorsque je les prends comme une eau de neige
Qui fond de partout dans mes main à moi

Sauras-tu jamais ce qui me traverse
Ce qui me bouleverse et qui m’envahit
Sauras-tu jamais ce qui me transperce
Ce que j’ai trahi quand j’ai tresailli

Ce que dit ainsi le profond langage
Ce parler muet de sens animaux
Sans bouche et sans yeux miroir sans image
Ce frémir d’aimer qui n’a pas de mots

Sauras-tu jamais ce que les doigts pensent
D’une proie entre eux un instant tenue
Sauras-tu jamais ce que leur silence
Un éclair aura connu d’inconnu

Donne-moi tes mains que mon coeur s’y forme
S’y taise le monde au moins un moment
Donne-moi tes mains que mon âme y dorme
Que mon âme y dorme éternellement.

Louis ARAGON

…………………………….

MAINILE

Dă-mi mâinile tale pentru-ngrijorare
Dă-mi mâinile tale ce-atat am visat
Ce-atat am visat în a mea izolare
Dă-mi mâinile tale ca să fiu salvat

Pe cand le cuprind in biata mea prinsoare
De palmă și frică de grabă, fior
Pe cand le cuprind ca apa din ninsoare
Ce se tot topește in mâinile-mi cu dor.

Sti-vei tu vreodată-n suflet ce ma strange
Si mă copleșește-n mine cuibarit
Sti-vei tu vreodată ce mă tot străpunge
Tot ce am trădat când am tresarit

Tot ce spune de-altfel profundul limbaj
Acea vorba mut-a simtirilor primare
Făr’ de gura, ochi, oglindă miraj
Ast’ fior de a iubi ce cuvinte n-are

Sti-vei tu vreodată gandul degetelor
De-o pradă-ntre ele o clipă tinuta
Sti-vei tu vreodată ca tăcerea lor
Fi-va fulgerare stiut nestiuta

Dă-mi mâinile tale inimii ca forma
Tacă lumea toata pentru-o clipă, deci
Dă-mi mâinile tale sufletu-mi s-adoarma
Sufletu-mi să doarmă-acolo-n veci de veci.

trad. M. M. Biela

MY STAR  / STEAUA MEA     

POSTED IN classic poetry, translated English-Romanian July 31, 2022

MY STAR  / STEAUA MEA     

All, that I know
Of a certain star
Is, it can throw
(Like the angled spar)
Now a dart of red,
Now a dart of blue
Till my friends have said
They would fain see, too,
My star that dartles the red and the blue!
Then it stops like a bird; like a flower, hangs furled:
They must solace themselves with the Saturn above it.
What matter to me if their star is a world?
Mine has opened its soul to me; therefore I love it.

 Robert BROWNING

…………………………….

STEAUA MEA

Tot ceea ce as ști
Despre-o anume stea
E că poate zvacni
(Ca un spat de Islanda)
Cand o rosie sageata,
Cand albastra fulgerare
Prietenii au vrut indata
Să vadă-asa mirare.
Steaua-mi in roșie și-albastra fulgerare!
Apoi se-oprește ca o pasăre; ca o floare,-n zbor ghemuita:
Ei se vor multumi cu Saturn cel ceresc.
Ce-mi pasa dacă steaua lor e-o lume slavita?
A mea si-a deschis sufletul mie; de aceea-o iubesc.


trad. M. M. Biela

Elegia yksinäisyydelle / Elegia singurătatii / Elegy to loneliness

POSTED IN classic poetry, translated Finnish-Romanian July 31, 2022

Elegia yksinäisyydelle / Elegia singurătatii / Elegy to loneliness

Yksin oot sinä, ihminen, kaiken keskellä yksin,
yksin syntynyt oot, yksin sa lähtevä oot.
Askelen, kaksi sa luulet kulkevas rinnalla toisen,
mutta jo eelläs hän on taikka jo jälkehes jäi,
hetken, kaksi sa itseäs vastaan painavas luulet
ihmisen, kaltaises — vierasta lämmititkin!
Silmää löytänyt et, joka vois sun katsehes kestää,
kättä sa et, joka ei liukunut luotasi pois.
Kylmä on ystävän mieli ja kylmä on armahan rinta.
Huulet liikkuvat vain, rinta on liikkumaton.
Leikkihin kumppanin löydät, et toden riemuhun, tuskaan.
Hiipua yksikseen tuntehes polttavin saa.
Ystävän, armaan vain oma kaipuus sulle on luonut,
houreen, jok’ katoaa, kun sitä kohti sa käyt.
Niin olet yksin, sa ihminen, yksin keskellä kaiken,
yksin syntynyt oot, yksin sa lähtevä oot,
yksin erhees kätket ja yksin kyyneles itket.
Ainoa uskollinen on oma varjosi vain.

Antero Koskenniemi

……………………………

Elegia singurătatii

Singur ești tu, omule, printre toate esti singur,
Singur te-ai născut, te vei duce singur.
Un pas, doi, crezi că mergi cu cineva alături,
deja insa te-a depasit, ori ti-a ramas in urma,
pentr-o clipă sau două crezi că imbratisezi
un alt om ca tine — ins-un străin la piept ai încălzit!
N-ai aflat ochi care să suporte a te vedea,
nici mână care să nu fuga de tine.
Rece-i mintea unui prieten și rece-i pieptul iubit.
Buzele mișcă doar, pieptul e neclintit.
Partener de joc gasesti, nu pentru-a adevarului bucurie, amar.
Cea mai arzătoare emoție-ti va muri in zadar.
Prieten, iubit, doar propriul tau dor i-a creat
iluzie ce dispare cand te-ai apropiat.
Astfel, singur esti, omule, printre toate esti singur,
singur te-ai născut, te vei duce singur,
singur îți ascunzi greșelile și îți plângi singur lacrimile.
Credincioasa mereu ti-e doar propria umbră.

………………………………..

Elegy to loneliness

Lonely are you, man, among all lonely,
lonely you were born, lonely you’ll be going.
A step or two you think walking with someone at your side,
but already he’s gone ahead or he is left behind,
a moment or two you think you hold
another, like you – but a stranger you’ve warmed!
You did not find eyes that could bear seeing you,
nor a hand that would not slide away from you.
Cold is the friend’s mind, the beloved soul’s cold.
Only lips moving are, merciless is the soul.
A playmate you find, not for truth’s joy or pain
your most ardent emotion must die in vain.
The friend, the beloved, only your own longing has created for
your delusion, that vanishes when you come close to.
So, lonely are you, man, among all lonely,
lonely you were born, lonely you’ll be going.
lonely you hide your faults and weep your tears lonely
always faithful to you is your own shadow only.


trad. M. M. Biela

A TUTTE LE DONNE / TO ALL WOMEN / TUTUROR FEMEILOR

POSTED IN classic poetry July 24, 2022

A TUTTE LE DONNE / TO ALL WOMEN / TUTUROR FEMEILOR

Fragile, opulenta donna, matrice del paradiso
sei un granello di colpa
anche agli occhi di Dio
malgrado le tue sante guerre
per l’emancipazione.
Spaccarono la tua bellezza
e rimane uno scheletro d’amore
che però grida ancora vendetta
e soltanto tu riesci
ancora a piangere,
poi ti volgi e vedi ancora i tuoi figli,
poi ti volti e non sai ancora dire
e taci meravigliata
e allora diventi grande come la terra
e innalzi il tuo canto d’amore.

Alda MERINI

…………………

TO ALL WOMEN

Frail, opulent woman, matrix of paradise
you are a speck of guilt
even in the eyes of God
despite your holy wars
for emancipation.
They smashed your beauty
and there remains a skeleton of love
that still cries out for vengeance
and only you can
still cry,
then you turn around and still see your children,
then you turn around and you still can’t say
and you keep silent in wonder
and then you become as big as the earth
and you raise your song of love.

………………..

TUTUROR FEMEILOR

Femeie fragilă, opulentă, matrice a raiului
ești un graunte de vinovăție
chiar și în ochii lui Dumnezeu
în ciuda războaielor tale sfinte
pentru emancipare.
Ți-au sfărâmat frumusețea
și a rămas un schelet al iubirii
care tot strigă după răzbunare
si numai tu poti
încă plânge,
apoi te întorci și îți vezi copiii din nou,
apoi te întorci și tot nu poți spune
si taci de mirata
și atunci devii mare cât pământul
și îți înalți cântecul de iubire.


trad. M. M. Biela

Loading