translated German-English

DAS STUMME MÄDCHEN / THE MUTE GIRL / FATA MUTA

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 22, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DAS STUMME MÄDCHEN / THE MUTE GIRL / FATA MUTA

Ihr schwarzes Haar fällt über diese Tage
wie jenes Tuch, das dort am Tor den Namen zudeckt
und alles Früher in Vergessen schickt.
Die lichten Mittagsstunden blassen ab,
und wieder fühl ich Eisen in mir klopfen,
ich haste durch die Stadt mit langen Schritten
und zögere, mich ganz zu öffnen.
Bis in den Alptraum folgt ihr ernster Blick mir,
er sieht mir zu und sieht den Zweifel.

Roland Erb

————————————–
THE MUTE GIRL

Her black hair is falling over these days
like that cloth that covers the name over there at the gate
and sends everything back into oblivion.
The bright noon hours are fading
and again I feel iron knocking inside me
I hurry through the city with long strides
and hesitate to open myself fully.
Her serious gaze follows me to the nightmare,
it watches me and sees the doubt.

…………………………………

FATA MUTA

Părul ei negru cade în aceste zile
ca pânza aceea care acoperă numele acolo la poartă
și trimite totul înapoi în uitare.
Orele luminoase de amiază se estompează
și din nou, simt că fierul bate în mine
Mă grăbesc prin oraș cu pași lungi
și ezit să mă deschid pe deplin.
Privirea ei serioasă mă urmărește până la coșmar,
mă priveste și vede îndoiala.

Translated by Maria Magdalena Biela

JUNIABEND / JUNE EVENING / SEARA DE IUNIE

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 22, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

JUNIABEND / JUNE EVENING / SEARA DE IUNIE

Frauenstimmen,
samtig dunkel die eine,
die andre hell klingend, spröd.
Drüben,
aus jenem Dämmer,
dem Blut-
Widerschein,
schält sich ein
dumpfes Tier.
Schwankt und kugelt sich
voran.
Du hier allein,
einer, der
aufblickt und
horcht,
fast ohne noch wahr-
zunehmen.

Roland Erb

————————————

June evening

Female voices,
velvety dark one,
the other sounding bright, brittle.
Over there,
from that twilight
the blood
Reflection,
turns on
dull animal.
fluctuates and rolls
Ahead.
You here alone
one
who looks up and
listens,
almost without being true –
increase.

————————————

Seara de iunie

Voci feminine,
una catifelata și întunecata,
cealaltă sună strălucitoare, fragilă.
Dincolo,
din acel amurg
sangele
Reflecţie,
se aprinde
animal plictisitor.
Uluitor și rostogolindu-se
Înainte.
Tu ești aici singur
unul
care ridică privirea și
asculta,
aproape fără măcar a fi adevărat-
crește.

Translated by Maria Magdalena Biela

Das Ohr / The ear / Urechea

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 18, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Das Ohr / The ear / Urechea


Wir halten das offene Ohr
an die Erde, sehr schwach
dringt ein Beben herauf
wie von hastig stampfenden Hämmern
weit über Land oder
Panzerketten, die blindwütig
Dörfer einebnen, wir halten
das offene Ohr an die Erde,
sehr schwach

Roland Erb

————————————–

The ear

We keep the open ear
to the earth, very faint
a tremor comes up
as of hastily pounding hammers
far over land or
chains of tanks blindly leveling
villages, we keep
an open ear to the earth,
very faintly

——————————–

 

Urechea

Ținem urechea deschisă
la pământ, foarte slab
un tremur se simte
ca de ciocănele care bat în grabă
departe peste pamant sau
șenile de tancuri niveland orbește
satele, noi păstrăm
o ureche deschisă la pământ,
foarte slab

Translated by Maria Magdalena Biela

KURZE STUNDE / SHORT LESSON / SCURTA LECTIE

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 18, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

KURZE STUNDE / SHORT LESSON / SCURTA LECTIE

Über die schlagmüde Brust
wandern die Lippen der Zuversicht,
von den bebenden Händen umfasst,
findet der Springball
zu längst verschollener Stille zurück.
Du rührst deine Finger, aufkräuselnd das Meer,
dem ich mich hingeb und das ich zerfurch
mit Schwimmstößen leicht.
Ich seh dich geblendeten Augs,
die Wangen Messer, frischbacknes Brot,
im Dunkeln die Füße seh ich:
beim stockenden Flammentanz.

Roland Erb

——————————–

SHORT LESSON

Over the tired chest
the lips of confidence wander,
embraced by the trembling hands,
the bouncy ball
finds its way back to long lost silence.
You move your fingers, ruffling the sea,
to which I surrender and which I tore
with swimming strokes easily
I see your blinded eyes,
cheeks knives, freshly baked bread,
I see the feet in the dark:
in the faltering dance of flames.


———————————-

SCURTA LECTIE

Peste pieptul obosit
buzele încrederii rătăcesc,
îmbrățișate de mâinile tremurânde,
mingea săltăreață
își găsește drumul înapoi spre liniștea demult pierdută.
Îți miști degetele, răvășind marea,
careia mă predau și pe care o rup
cu mișcări de înot ușor
Te văd cu ochii orbiti,
cuțite de obraz, pâine proaspăt coaptă,
în întuneric văd picioarele
in sovaitorul dans al flacarilor.

Translated by Maria Magdalena Biela

HINTERHOFGESPENSTER / BACKYARD GHOSTS / FANTOMELE DIN CURTEA DIN SPATE

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 18, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

HINTERHOFGESPENSTER / BACKYARD GHOSTS / FANTOMELE DIN CURTEA DIN SPATE

Ausgeliefert bist du wieder,
Hölzerknalln und Schmutz und Grinsen,
mutlos, wo so viele stumm sind,
ängstlich ihre Hälse einziehn.
Und du rennst hinaus ins Weiße,
Licht und Staub wie Pulverdampf,
und um deiner Kinder Schreien
schreist du in die Glattgesichter,
und dein Körper ist ein Ziel.
Nichts mehr scheint zu retten. Auch nicht,
wenn du in die Kniee gehst.
Musst dem Licht entgegen preschen,
bis die Augen klarer sehn –

Roland Erb
——————————–

BACKYARD GHOSTS

Surrendered you are again,
Wooden clubs and dirt and grins,
hopeless where so many are silent,
fearfully their necks craning.
You run out into the white,
light and dust like the gunpowder,
and for the cries of your children
you scream into the smooth faces,
and your body is a target.
Nothing seems salvable. Not even,
if you get down on your knees.
You must push towards the light
’til your eyes more clearly see-

————————————

FANTOMELE DIN CURTEA DIN SPATE

Vulnerabil ești din nou,
Bâte, murdărie, rânjet,
mahnit cand mulți sunt tăcuți,
gaturile-ncordand cu frică .
Iara tu alergi în alb,
lumină, colb ca praf de pușcă,
pentru-a fiilor tai strigat
țipi spre netedele fețe,
iar corpul tău e-o țintă.
Nimic nu pare salvat. Chiar
dacă în genunchi te-i pune
Tre’ să-mpingi inspre lumină
până ochii-ti mai clar vedea-vor –


Translated by Maria Magdalena Biela

IN DER GROTTE / IN THE CAVE / IN PESTERA

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 18, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

IN DER GROTTE / IN THE CAVE / IN PESTERA

Flüstergalerien beklommen durchwandern,
leise, erstaunte Rufe entsenden,
spähen nach dort und hier.
Dein Hals, schmal gewundene Säule,
wo lauschend die Finger verweilen,
des Leibes gedehntes Rund,
wo die Stimme verhallt und klingt.
Langsam der Einstieg ins Dämmergestrüpp,
schattiges Ruhegelass mit den Lilien,
wo das Erinnern Vergessen umfängt,
zuckend das Wort verschlägt.

(aus: R.E., Die Stille des Taifuns)


————————————

In the cave

Wandering restlessly through whispering galleries,
sending out quiet, astonished shouts,
peek over there and here.
Your neck, narrow winding column,
where listening fingers linger,
the elongated round of the body,
where the voice fades and sounds.
Slowly entering the twilight scrub,
shady peace and quiet with the lilies,
where memory embraces forgetfulness,
the word breaks intoxicated.

———————————–

În peșteră

Rătăcind neliniștită prin galerii șoptitoare,
trimițând strigăte tacute, uimite,
arancand o privire acolo si aici
Gâtul tău, coloană delicat rasucita,
unde degetele ascultătoare zăbovesc,
rotundul alungit al trupului,
unde vocea se estompează și sună.
Intrare lenta în mărăcinișul crepuscular,
un loc de odihnă la umbră cu crinii,
unde amintirea îmbrățișează uitarea,
cuvantul se rupe imbatat .

Translated by Maria Magdalena Biela

LENZ ZIELLOS / AIMELESS SPRING / PRIMAVARA FARA TINTA

POSTED IN classic poetry, translated German-English June 12, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

LENZ ZIELLOS / AIMELESS SPRING / PRIMAVARA FARA TINTA

Da lag er in diesem Zimmer,
sah sich wie immer bedroht,
lag sich die Holzbank schmal.
Er lag unter hohen Fenstern,
Licht kam in weißen Wellen,
da stieg er auf fliegendem Teppich
waagrecht in flimmernde Luft.
Das war ein liegendes Tanzen
hinauf, hinab und zur Decke,
er schwebte, er tanzte, er stieg, er sank,
das war sein Fliegen im Liegen.
Blieb sonst keine Chance zum Fliegen
im Zimmer. Weisst du warum.

ROLAND ERB

………………………………………….

AIMELESS LENZ

There he lay in that room,
feeling threatened as always,
lying on the narrow wooden bench.
He lay under high windows,
Light came in white waves,
then he rose on a flying carpet
horizontally into the shimmering air.
It was a lying dance
up, down and up to the ceiling,
he floated, he danced, he rose, he sank,
that was his flying lying down.
Otherwise there was no chance of flying
in the room. You know why.

……………………………………..

LENZ FARA TINTA

Acolo zacea, în acea cameră,
simtindu-se amenințat ca de obicei,
culcat pe banca de lemn îngustă.
Zacea sub ferestre înalte,
Lumina venea în valuri albe,
apoi s-a ridicat pe un covor zburător
orizontal in aerul sclipitor.
Era un dans culcat
în sus, în jos și până la tavan,
A plutit, a dansat, s-a ridicat, s-a scufundat,
acesta a fost zborul lui culcat.
Altfel nu ar fi existat altă șansă de a zbura
în cameră. Știi de ce.


Translated by Maria Magdalena Biela

WORTE AUF DEM PLATTEN LAND / WORDS ON THE FLAT LAND / CUVINTE PE PLAIURI / SANOJA TASANGOILLA

POSTED IN classic poetry, translated German-English June 12, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

WORTE AUF DEM PLATTEN LAND / WORDS ON THE FLAT LAND / CUVINTE PE PLAIURI / SANOJA TASANGOILLA


Will mit dir reden, geh und komm,
leicht will ich über deinen Nacken streichen,
den Kragen, deine hundemüden Schultern.
Komm ins Verschlossene Holz, wir wollen sehn,
ob die Wildkirschenbäume blühn.
Es gibt hier Dörfer, die unsagbar fade sind.
Komm, lass uns ruhen, tob herum mit meinem Sohn
und nimm den Apfel hier, trau dich und wate
durch dieses Wasser ölig violett und kühl,
das keinen Fisch erdrosselt.
Lies das vergessene Buch, das jetzt von Hand zu Hand geht,
kürz deine Arbeit heute ab und schau herein
bei mir, der nicht dein Freund geworden ist,
und glaub nicht, was er nicht versprochen hat.
Will mit dir reden, komm und geh.

ROLAND ERB

——————————-

WORDS ON THE FLAT LAND

I wanna talk to you, go and come,
I want to lightly stroke your neck,
your collar, your exhausted shoulders.
Come to the closed woods, let us see,
if the wild cherry trees are blooming.
There are here villages unspeakably bland.
Come, let us rest, romp around with my son
And take this apple here, dare to wade
through this water oily purple and cool,
that strangles no fish.
Read the forgotten book that now goes from hand to hand,
shorten your work today and drop by
mine, who has not become your friend,
and believe not what he has not promised.
Wanna talk to you, come and go.

………………………….

CUVINTE PE PLAIURI

Cu tine as vorbi, du-te și vino.
Ușor să-ți ating gâtul as voi,
clavicula, umerii epuizati.
Vino-n pădurea închisă, să vedem,
Dacă sălbaticii ciresi ‘s-în floare.
Sunt sate pe aici de o plictiseală de nedescris.
Vino, să ne-odihnim, sa zburdam cu fiul meu.
Și ia ăst’ mar de-aici, îndrăznește sa strabati
prin aste ape uleioase, purpurii și reci,
ce nu sugrumă nici un pește.
Citeste cartea-uitată ce-acum din mână în mână trece,
scurtează-ți munca de azi și treci
pe la mine, care nu ti-am devenit prieten,
și sa nu crezi ceea ce nu ti s-a promis.
Cu tine as vorbi, vino și du-te.

—————————————–

Sanoja tasangoilla

Haluan puhua kanssasi, mennä ja tulla,
kevyesti silittää niskaasi haluan,
solisluitasi, uupuneita hartioitasi.
tule suljettuun metsään, niin
katsotaan, kukkivatko villikirsikkapuut.
Täällä on kyliä, jotka ovat uskomattoman tylsiä.
Tule, levätään, remutaan poikani kanssa.
Ja ota tämä omena tästä, uskalla kahlata
tässä vedessä, öljyisen violetissa ja viileässä vedessä,
joka ei kurista yhtäkään kalaa.
Lue sitä unohdettua kirjaa, joka nyt kulkee kädestä käteen,
lyhennä tämän päivän työtäsi ja pistäydy luonani,
minun, josta ei ole tullut ystävääsi,
äläkä usko siihen, mitä ei ole sinulle luvattu.
Haluan puhua kanssasi, tulla ja mennä.


Translated by Maria Magdalena Biela

KÖRPER DER STADT / BODY OF THE CITY / TRUPUL ORASULUI / KAUPUNGIN KEHO

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 7, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

KÖRPER DER STADT / BODY OF THE CITY / TRUPUL ORASULUI / KAUPUNGIN KEHO

Stadt, fremde Freundin, ich irre hier im Gewühl umher,
stumm, mit zerbissener Lippe, versengter Haut.
Ich will dich wieder treffen einmal irgendwo in der Menge,
will dich fortschlendern sehn mit abweisender Hüfte,
fragend geschütteltem Kopf, und möchte schmerzhaft umspannen
die dünnen Gelenke, die frostigen Schultern umschlingen.
Ich schiele nach den versklavten Brüsten unter dem Kleid, und ich denke
an diesen Körper, den kühlen, den Flüchtling,
den Widerstand, die plötzlich aufblühende Freude.
Ich will mit dir einmal noch gehn, gegen den feigen Wind, gegen das aufgezwungene Bild, die grellbunte Spur der Lichterpassagen.
Ich will mit dir trinken gehn ohne Komplimente und Kragen
und will dich die Fragebögen vergessen lassen für immer und nie.
Ich will durch die kalte Nacht mit dir ziehen am Stadtrand,
im Dunkeln suchen ein Lager aus Ahornblättern und Erde.
Das Aderngeflecht, es glänzt rätselhaft unter Sternen. Komm,
Kälte trinken!

ROLAND ERB

……………………………………

BODY OF THE CITY

City, strange friend, I’m wandering here in the thick of things,
silent, with a bitten lip, scorched skin.
I want to meet you again somewhere in the crowd
I want to see you strolling away with your dissmisive hips,
head shaken questioningly, and I’d like to clasp painfully
the thin joints, the frosty shoulders to embrace.
I squint at the enslaved breasts beneath the dress and I think of
of this body, the cool one, the fugitive,
the resistance, the suddenly blossoming joy.
I want to walk with you once more, against the cowardly wind, against the imposed image, the brightly coloured trail of light passages.
I want to drink with you without compliments and collars
and make you forget the questionnaires forever and ever.
I want to walk with you through the cold night on the edge of town,
In the darkness seek a camp of maple leaves and earth.
The plexus of veins, shines enigmatically under the stars. Come over,
Drink the cold!

……………………………………


TRUPUL ORASULUI

Oraș, prieten ciudat, rătăcesc aici, în miezul lucrurilor,
Tăcut, cu buza mușcată, cu pielea arsă.
Vreau să ne întâlnim din nou undeva în mulțime,
Vreau să te văd plimbându-te cu șolduri disprețuitoare,
capul scuturat întrebător, și vreau să strâng dureros de tare
articulațiile subțiri, umerii înghețați sa-i imbratisez.
Privesc cu ochii intredeschisi la sânii înrobiți de sub rochie și mă gândesc
la acest corp, rece, fugitiv,
rezistența, bucuria care înflorește brusc.
Vreau să mai merg o dată cu tine, împotriva vântului laș, împotriva imaginii impuse, a trilului strident de pasaje luminoase.
Vreau să beau cu tine fără complimente și fără gulere.
și te voi face să uiți de chestionare pentru totdeauna.
Vreau să merg cu tine în noaptea rece de la marginea orașului,
în întuneric spre a găsi un culcus de frunze de arțar și pământ.
Plexul veninos, strălucește misterios sub stele. Vino,
Bea frigul!

—————————————-

Kaupungin keho

Kaupunki, outo ystävä, harhailen täällä,
tungoksen keskellä,
mykkänä, huuli purtuna, iho
palaneena.
Haluan tavata sinut vielä uudelleen
jossakin väkijoukossa,
nähdä sinun kävelevän pois
torjuvin lantein,
pudistaen päätäsi kysyvästi, ja haluaisin
puristaa tuskallisen lujaa
ohuita niveliä, huurteisia olkapäitä
syleillä.
Silmiä siristäen katson orjuutettuja rintoja
mekon alla ja ajattelen
tuota vartaloa, viileää,
pakolaista,
vastarintaa, yhtäkkiä kukkivaa
iloa.
Haluan vielä kerran kulkea kanssasi,
vasten pelkurimaista tuulta, vasten
pakotettua kuvaa, räikeänkirjavia
valokäytäviä.
Haluan juoda kanssasi ilman
kohteliaisuuksia ja kauluksia
ja saada sinut unohtamaan kyselylomakkeet
aina ja iankaikkisesti.
Haluan kävellä kanssasi kylmässä yössä
kaupungin laidalla,
etsiä pimeässä vaahteranlehtikerroksen ja maata.
Suonisto, se hohtaa arvoituksellisesti
tähtien alla. Tule
kylmyyttä juomaan!

Translated by Maria Magdalena Biela

SPRENGUNG DER PAULINERKIRCHE IM JAHR 1968 / THE DEMOLITION OF PAULINER CHURCH IN 1968 / DEMOLAREA BISERICII PAULINER ÎN 1968

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 2, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SPRENGUNG DER PAULINERKIRCHE IM JAHR 1968 / THE DEMOLITION OF PAULINER CHURCH IN 1968 / DEMOLAREA BISERICII PAULINER ÎN 1968


In einer riesigen Wolke Staub
leben die Bruchstücke fort.
Der Rest des gotischen Kreuzgangs,
die Kutten der Bettelmönche,
das Feixen obszöner Studenten
unweit des Stadttors,
die erneute Kirchweih durch Luther
und Seelenqualen eines Musikdirektors
angesichts krähender Knaben.
Das vage Erscheinungsbild Gottschedts
auf dem Lehrstuhl gleich nebenan,
ein neugieriger Blick des Bummlers aus Frankfurt,
der Lilis Menagerie bald den Vorzug gab.
Der Altar, die Epitaphien, das Sitzbild Aquins
in der dämmererfüllten Halle,
wo Jahrhunderte spä]
nach Kriegen, Bränden, Bombardements,
unter Medusenblicken und ständigem
Drohen mit Schließung
die Kanzelrede geübt wurde.
Und im Dezember der bachische Eingangschor
mit der unvergesslichen Trompete
Armin Männels
und Robert Köblers aufstörendes Spiel
auf der kriegsversehrten Orgel.
Das dunkle Gefühl von Umzinglung
und Ohnmacht des Widerstands,
ein Foto aus dem Jahr 65,
das mich als Studenten zeigt vor dem Gemäuer,
als ich sprachlos verzweifelt liebte.
Aber dann
das Andrängen der Demonstranten,
die stoßenden Zwölferreihen der Lederjacken,
als sie den Sperrzaun schützten,
und die Friedhofsruhe des Platzes
vor jenem dumpfen Knall,
da die Jahrtausend-Steine zerbarsten
und der Staub zum Himmel aufstieg.


(aus: “Märzenschaf. Gedichte”, Dresden, 1995)

ROLAND ERB

———————————–

THE DEMOLITION OF PAULINER CHURCH IN 1968

In a huge cloud of dust
the fragments live on.
The rest of the Gothic cloister,
the robes of mendicant monks,
the smirking of obscene students
not far from the city gate,
the renewed parish consecration by Luther
and the anguish of a music director’s soul
in the face of crowing boys.
The vague appearance of Gottschedt
on the chair next door,
a curious look of the idler from Frankfurt,
who soon preferred Lili’s menagerie.
The altar, the epitaphs, the seat of Aquinas
in the dusk-filled hall,
where centuries later
after wars, fires, bombings,
under Medusa gazes and constant
threatened closure
the pulpit speech was practiced.
And in December the Bach opening choir
with the unforgettable trumpet
Armin Mannels
and Robert Köbler’s disturbing playing
on the war-damaged organ.
The dark feeling of being surrounded
and powerlessness of the resistance,
a photo from the year 65,
that shows me as a student in front of the walls,
When I loved speechless desperately.
But then
the crowd of demonstrators,
the pushing rows of twelve leather jackets,
as they protected the barrier fence,
and the cemetery serenity of the square
before that dull bang,
while the millennium stones shattered
and the dust rose to the sky.

(from: “March sheep. Poems”, Dresden, 1995)

———————————————-

DEMOLAREA BISERICII PAULINER ÎN 1968

Într-un nor imens de praf
fragmentele mai trăiesc inca.
Restul mănăstirii gotice,
hainele călugărilor mendicanti,
zâmbetul elevilor obsceni
nu departe de poarta orașului,
consacrarea parohială reînnoită de către Luther
și agonia sufletului unui regizor muzical
în fața băieților care cântă.
Aspectul vag al lui Gottschedt
pe scaunul de alături,
o privire curioasă a unui pierde-vara din Frankfurt,
care a preferat curând menajeria lui Lili.
Altarul, epitafele, scaunul lui Aquinas
în sala plină de amurg,
unde secole mai târziu
după războaie, incendii, bombardamente,
sub privirile Medusei și constante
amenintari de inchidere,
vorbirea de la amvon era practicată.
Iar în decembrie corul de deschidere Bach
cu trompeta de neuitat
Armin Mannels
și sunetul tulburător al lui Robert Köbler
pe orga rănita de război.
Senzația întunecată de a fi înconjurat
și neputința rezistenței,
o fotografie din anul 65,
care mă arată student în fața zidurilor,
Când am iubit cu disperare fără cuvinte.
Dar apoi
mulțimea de manifestanți,
imbulzeala celor douăsprezece jachete de piele,
în timp ce protejau bariera,
și seninătatea de cimitir a pieței
înainte de acea bubuitură surda,
pe când pietrele mileniului se spulberau
iar praful se ridica spre cer.

Translated by Maria Magdalena Biela

Loading