contemporary poetry

DAS STUMME MÄDCHEN / THE MUTE GIRL / FATA MUTA

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 22, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DAS STUMME MÄDCHEN / THE MUTE GIRL / FATA MUTA

Ihr schwarzes Haar fällt über diese Tage
wie jenes Tuch, das dort am Tor den Namen zudeckt
und alles Früher in Vergessen schickt.
Die lichten Mittagsstunden blassen ab,
und wieder fühl ich Eisen in mir klopfen,
ich haste durch die Stadt mit langen Schritten
und zögere, mich ganz zu öffnen.
Bis in den Alptraum folgt ihr ernster Blick mir,
er sieht mir zu und sieht den Zweifel.

Roland Erb

————————————–
THE MUTE GIRL

Her black hair is falling over these days
like that cloth that covers the name over there at the gate
and sends everything back into oblivion.
The bright noon hours are fading
and again I feel iron knocking inside me
I hurry through the city with long strides
and hesitate to open myself fully.
Her serious gaze follows me to the nightmare,
it watches me and sees the doubt.

…………………………………

FATA MUTA

Părul ei negru cade în aceste zile
ca pânza aceea care acoperă numele acolo la poartă
și trimite totul înapoi în uitare.
Orele luminoase de amiază se estompează
și din nou, simt că fierul bate în mine
Mă grăbesc prin oraș cu pași lungi
și ezit să mă deschid pe deplin.
Privirea ei serioasă mă urmărește până la coșmar,
mă priveste și vede îndoiala.

Translated by Maria Magdalena Biela

JUNIABEND / JUNE EVENING / SEARA DE IUNIE

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 22, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

JUNIABEND / JUNE EVENING / SEARA DE IUNIE

Frauenstimmen,
samtig dunkel die eine,
die andre hell klingend, spröd.
Drüben,
aus jenem Dämmer,
dem Blut-
Widerschein,
schält sich ein
dumpfes Tier.
Schwankt und kugelt sich
voran.
Du hier allein,
einer, der
aufblickt und
horcht,
fast ohne noch wahr-
zunehmen.

Roland Erb

————————————

June evening

Female voices,
velvety dark one,
the other sounding bright, brittle.
Over there,
from that twilight
the blood
Reflection,
turns on
dull animal.
fluctuates and rolls
Ahead.
You here alone
one
who looks up and
listens,
almost without being true –
increase.

————————————

Seara de iunie

Voci feminine,
una catifelata și întunecata,
cealaltă sună strălucitoare, fragilă.
Dincolo,
din acel amurg
sangele
Reflecţie,
se aprinde
animal plictisitor.
Uluitor și rostogolindu-se
Înainte.
Tu ești aici singur
unul
care ridică privirea și
asculta,
aproape fără măcar a fi adevărat-
crește.

Translated by Maria Magdalena Biela

Descult prin viata

POSTED IN contemporary poetry June 18, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Descult prin viata

Descult prin viata
storc amanuntele
sub talpa-mi, cruntele
curg de pe ata.

Piciorul greu
divin judecator
sta-n aer rabdator
un semizeu.

Pandesc, cu jind,
sa-i vad miscarile
determinarile
nesovaind.

Cum sa ma rog?
Sfinte piciorule,
iarta, calaule,
‘ncaltat milog.

Mereu sunt doi:
descult Puternicul
‘ncaltat cucernicul
ciudat altoi.

Cand descaltatu’
sa simta viata vrea
in cale.i, piaza rea,
sta incaltatu’.

Impiedicat
mi-e mersul pe pamant.
Ce mai bipeda sunt…
Ce mai pacat.

Maria Magdalena Biela

Das Ohr / The ear / Urechea

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 18, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Das Ohr / The ear / Urechea


Wir halten das offene Ohr
an die Erde, sehr schwach
dringt ein Beben herauf
wie von hastig stampfenden Hämmern
weit über Land oder
Panzerketten, die blindwütig
Dörfer einebnen, wir halten
das offene Ohr an die Erde,
sehr schwach

Roland Erb

————————————–

The ear

We keep the open ear
to the earth, very faint
a tremor comes up
as of hastily pounding hammers
far over land or
chains of tanks blindly leveling
villages, we keep
an open ear to the earth,
very faintly

——————————–

 

Urechea

Ținem urechea deschisă
la pământ, foarte slab
un tremur se simte
ca de ciocănele care bat în grabă
departe peste pamant sau
șenile de tancuri niveland orbește
satele, noi păstrăm
o ureche deschisă la pământ,
foarte slab

Translated by Maria Magdalena Biela

KURZE STUNDE / SHORT LESSON / SCURTA LECTIE

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 18, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

KURZE STUNDE / SHORT LESSON / SCURTA LECTIE

Über die schlagmüde Brust
wandern die Lippen der Zuversicht,
von den bebenden Händen umfasst,
findet der Springball
zu längst verschollener Stille zurück.
Du rührst deine Finger, aufkräuselnd das Meer,
dem ich mich hingeb und das ich zerfurch
mit Schwimmstößen leicht.
Ich seh dich geblendeten Augs,
die Wangen Messer, frischbacknes Brot,
im Dunkeln die Füße seh ich:
beim stockenden Flammentanz.

Roland Erb

——————————–

SHORT LESSON

Over the tired chest
the lips of confidence wander,
embraced by the trembling hands,
the bouncy ball
finds its way back to long lost silence.
You move your fingers, ruffling the sea,
to which I surrender and which I tore
with swimming strokes easily
I see your blinded eyes,
cheeks knives, freshly baked bread,
I see the feet in the dark:
in the faltering dance of flames.


———————————-

SCURTA LECTIE

Peste pieptul obosit
buzele încrederii rătăcesc,
îmbrățișate de mâinile tremurânde,
mingea săltăreață
își găsește drumul înapoi spre liniștea demult pierdută.
Îți miști degetele, răvășind marea,
careia mă predau și pe care o rup
cu mișcări de înot ușor
Te văd cu ochii orbiti,
cuțite de obraz, pâine proaspăt coaptă,
în întuneric văd picioarele
in sovaitorul dans al flacarilor.

Translated by Maria Magdalena Biela

HINTERHOFGESPENSTER / BACKYARD GHOSTS / FANTOMELE DIN CURTEA DIN SPATE

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 18, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

HINTERHOFGESPENSTER / BACKYARD GHOSTS / FANTOMELE DIN CURTEA DIN SPATE

Ausgeliefert bist du wieder,
Hölzerknalln und Schmutz und Grinsen,
mutlos, wo so viele stumm sind,
ängstlich ihre Hälse einziehn.
Und du rennst hinaus ins Weiße,
Licht und Staub wie Pulverdampf,
und um deiner Kinder Schreien
schreist du in die Glattgesichter,
und dein Körper ist ein Ziel.
Nichts mehr scheint zu retten. Auch nicht,
wenn du in die Kniee gehst.
Musst dem Licht entgegen preschen,
bis die Augen klarer sehn –

Roland Erb
——————————–

BACKYARD GHOSTS

Surrendered you are again,
Wooden clubs and dirt and grins,
hopeless where so many are silent,
fearfully their necks craning.
You run out into the white,
light and dust like the gunpowder,
and for the cries of your children
you scream into the smooth faces,
and your body is a target.
Nothing seems salvable. Not even,
if you get down on your knees.
You must push towards the light
’til your eyes more clearly see-

————————————

FANTOMELE DIN CURTEA DIN SPATE

Vulnerabil ești din nou,
Bâte, murdărie, rânjet,
mahnit cand mulți sunt tăcuți,
gaturile-ncordand cu frică .
Iara tu alergi în alb,
lumină, colb ca praf de pușcă,
pentru-a fiilor tai strigat
țipi spre netedele fețe,
iar corpul tău e-o țintă.
Nimic nu pare salvat. Chiar
dacă în genunchi te-i pune
Tre’ să-mpingi inspre lumină
până ochii-ti mai clar vedea-vor –


Translated by Maria Magdalena Biela

IN DER GROTTE / IN THE CAVE / IN PESTERA

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 18, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

IN DER GROTTE / IN THE CAVE / IN PESTERA

Flüstergalerien beklommen durchwandern,
leise, erstaunte Rufe entsenden,
spähen nach dort und hier.
Dein Hals, schmal gewundene Säule,
wo lauschend die Finger verweilen,
des Leibes gedehntes Rund,
wo die Stimme verhallt und klingt.
Langsam der Einstieg ins Dämmergestrüpp,
schattiges Ruhegelass mit den Lilien,
wo das Erinnern Vergessen umfängt,
zuckend das Wort verschlägt.

(aus: R.E., Die Stille des Taifuns)


————————————

In the cave

Wandering restlessly through whispering galleries,
sending out quiet, astonished shouts,
peek over there and here.
Your neck, narrow winding column,
where listening fingers linger,
the elongated round of the body,
where the voice fades and sounds.
Slowly entering the twilight scrub,
shady peace and quiet with the lilies,
where memory embraces forgetfulness,
the word breaks intoxicated.

———————————–

În peșteră

Rătăcind neliniștită prin galerii șoptitoare,
trimițând strigăte tacute, uimite,
arancand o privire acolo si aici
Gâtul tău, coloană delicat rasucita,
unde degetele ascultătoare zăbovesc,
rotundul alungit al trupului,
unde vocea se estompează și sună.
Intrare lenta în mărăcinișul crepuscular,
un loc de odihnă la umbră cu crinii,
unde amintirea îmbrățișează uitarea,
cuvantul se rupe imbatat .

Translated by Maria Magdalena Biela

KÖRPER DER STADT / BODY OF THE CITY / TRUPUL ORASULUI / KAUPUNGIN KEHO

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 7, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

KÖRPER DER STADT / BODY OF THE CITY / TRUPUL ORASULUI / KAUPUNGIN KEHO

Stadt, fremde Freundin, ich irre hier im Gewühl umher,
stumm, mit zerbissener Lippe, versengter Haut.
Ich will dich wieder treffen einmal irgendwo in der Menge,
will dich fortschlendern sehn mit abweisender Hüfte,
fragend geschütteltem Kopf, und möchte schmerzhaft umspannen
die dünnen Gelenke, die frostigen Schultern umschlingen.
Ich schiele nach den versklavten Brüsten unter dem Kleid, und ich denke
an diesen Körper, den kühlen, den Flüchtling,
den Widerstand, die plötzlich aufblühende Freude.
Ich will mit dir einmal noch gehn, gegen den feigen Wind, gegen das aufgezwungene Bild, die grellbunte Spur der Lichterpassagen.
Ich will mit dir trinken gehn ohne Komplimente und Kragen
und will dich die Fragebögen vergessen lassen für immer und nie.
Ich will durch die kalte Nacht mit dir ziehen am Stadtrand,
im Dunkeln suchen ein Lager aus Ahornblättern und Erde.
Das Aderngeflecht, es glänzt rätselhaft unter Sternen. Komm,
Kälte trinken!

ROLAND ERB

……………………………………

BODY OF THE CITY

City, strange friend, I’m wandering here in the thick of things,
silent, with a bitten lip, scorched skin.
I want to meet you again somewhere in the crowd
I want to see you strolling away with your dissmisive hips,
head shaken questioningly, and I’d like to clasp painfully
the thin joints, the frosty shoulders to embrace.
I squint at the enslaved breasts beneath the dress and I think of
of this body, the cool one, the fugitive,
the resistance, the suddenly blossoming joy.
I want to walk with you once more, against the cowardly wind, against the imposed image, the brightly coloured trail of light passages.
I want to drink with you without compliments and collars
and make you forget the questionnaires forever and ever.
I want to walk with you through the cold night on the edge of town,
In the darkness seek a camp of maple leaves and earth.
The plexus of veins, shines enigmatically under the stars. Come over,
Drink the cold!

……………………………………


TRUPUL ORASULUI

Oraș, prieten ciudat, rătăcesc aici, în miezul lucrurilor,
Tăcut, cu buza mușcată, cu pielea arsă.
Vreau să ne întâlnim din nou undeva în mulțime,
Vreau să te văd plimbându-te cu șolduri disprețuitoare,
capul scuturat întrebător, și vreau să strâng dureros de tare
articulațiile subțiri, umerii înghețați sa-i imbratisez.
Privesc cu ochii intredeschisi la sânii înrobiți de sub rochie și mă gândesc
la acest corp, rece, fugitiv,
rezistența, bucuria care înflorește brusc.
Vreau să mai merg o dată cu tine, împotriva vântului laș, împotriva imaginii impuse, a trilului strident de pasaje luminoase.
Vreau să beau cu tine fără complimente și fără gulere.
și te voi face să uiți de chestionare pentru totdeauna.
Vreau să merg cu tine în noaptea rece de la marginea orașului,
în întuneric spre a găsi un culcus de frunze de arțar și pământ.
Plexul veninos, strălucește misterios sub stele. Vino,
Bea frigul!

—————————————-

Kaupungin keho

Kaupunki, outo ystävä, harhailen täällä,
tungoksen keskellä,
mykkänä, huuli purtuna, iho
palaneena.
Haluan tavata sinut vielä uudelleen
jossakin väkijoukossa,
nähdä sinun kävelevän pois
torjuvin lantein,
pudistaen päätäsi kysyvästi, ja haluaisin
puristaa tuskallisen lujaa
ohuita niveliä, huurteisia olkapäitä
syleillä.
Silmiä siristäen katson orjuutettuja rintoja
mekon alla ja ajattelen
tuota vartaloa, viileää,
pakolaista,
vastarintaa, yhtäkkiä kukkivaa
iloa.
Haluan vielä kerran kulkea kanssasi,
vasten pelkurimaista tuulta, vasten
pakotettua kuvaa, räikeänkirjavia
valokäytäviä.
Haluan juoda kanssasi ilman
kohteliaisuuksia ja kauluksia
ja saada sinut unohtamaan kyselylomakkeet
aina ja iankaikkisesti.
Haluan kävellä kanssasi kylmässä yössä
kaupungin laidalla,
etsiä pimeässä vaahteranlehtikerroksen ja maata.
Suonisto, se hohtaa arvoituksellisesti
tähtien alla. Tule
kylmyyttä juomaan!

Translated by Maria Magdalena Biela

SPRENGUNG DER PAULINERKIRCHE IM JAHR 1968 / THE DEMOLITION OF PAULINER CHURCH IN 1968 / DEMOLAREA BISERICII PAULINER ÎN 1968

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 2, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SPRENGUNG DER PAULINERKIRCHE IM JAHR 1968 / THE DEMOLITION OF PAULINER CHURCH IN 1968 / DEMOLAREA BISERICII PAULINER ÎN 1968


In einer riesigen Wolke Staub
leben die Bruchstücke fort.
Der Rest des gotischen Kreuzgangs,
die Kutten der Bettelmönche,
das Feixen obszöner Studenten
unweit des Stadttors,
die erneute Kirchweih durch Luther
und Seelenqualen eines Musikdirektors
angesichts krähender Knaben.
Das vage Erscheinungsbild Gottschedts
auf dem Lehrstuhl gleich nebenan,
ein neugieriger Blick des Bummlers aus Frankfurt,
der Lilis Menagerie bald den Vorzug gab.
Der Altar, die Epitaphien, das Sitzbild Aquins
in der dämmererfüllten Halle,
wo Jahrhunderte spä]
nach Kriegen, Bränden, Bombardements,
unter Medusenblicken und ständigem
Drohen mit Schließung
die Kanzelrede geübt wurde.
Und im Dezember der bachische Eingangschor
mit der unvergesslichen Trompete
Armin Männels
und Robert Köblers aufstörendes Spiel
auf der kriegsversehrten Orgel.
Das dunkle Gefühl von Umzinglung
und Ohnmacht des Widerstands,
ein Foto aus dem Jahr 65,
das mich als Studenten zeigt vor dem Gemäuer,
als ich sprachlos verzweifelt liebte.
Aber dann
das Andrängen der Demonstranten,
die stoßenden Zwölferreihen der Lederjacken,
als sie den Sperrzaun schützten,
und die Friedhofsruhe des Platzes
vor jenem dumpfen Knall,
da die Jahrtausend-Steine zerbarsten
und der Staub zum Himmel aufstieg.


(aus: “Märzenschaf. Gedichte”, Dresden, 1995)

ROLAND ERB

———————————–

THE DEMOLITION OF PAULINER CHURCH IN 1968

In a huge cloud of dust
the fragments live on.
The rest of the Gothic cloister,
the robes of mendicant monks,
the smirking of obscene students
not far from the city gate,
the renewed parish consecration by Luther
and the anguish of a music director’s soul
in the face of crowing boys.
The vague appearance of Gottschedt
on the chair next door,
a curious look of the idler from Frankfurt,
who soon preferred Lili’s menagerie.
The altar, the epitaphs, the seat of Aquinas
in the dusk-filled hall,
where centuries later
after wars, fires, bombings,
under Medusa gazes and constant
threatened closure
the pulpit speech was practiced.
And in December the Bach opening choir
with the unforgettable trumpet
Armin Mannels
and Robert Köbler’s disturbing playing
on the war-damaged organ.
The dark feeling of being surrounded
and powerlessness of the resistance,
a photo from the year 65,
that shows me as a student in front of the walls,
When I loved speechless desperately.
But then
the crowd of demonstrators,
the pushing rows of twelve leather jackets,
as they protected the barrier fence,
and the cemetery serenity of the square
before that dull bang,
while the millennium stones shattered
and the dust rose to the sky.

(from: “March sheep. Poems”, Dresden, 1995)

———————————————-

DEMOLAREA BISERICII PAULINER ÎN 1968

Într-un nor imens de praf
fragmentele mai trăiesc inca.
Restul mănăstirii gotice,
hainele călugărilor mendicanti,
zâmbetul elevilor obsceni
nu departe de poarta orașului,
consacrarea parohială reînnoită de către Luther
și agonia sufletului unui regizor muzical
în fața băieților care cântă.
Aspectul vag al lui Gottschedt
pe scaunul de alături,
o privire curioasă a unui pierde-vara din Frankfurt,
care a preferat curând menajeria lui Lili.
Altarul, epitafele, scaunul lui Aquinas
în sala plină de amurg,
unde secole mai târziu
după războaie, incendii, bombardamente,
sub privirile Medusei și constante
amenintari de inchidere,
vorbirea de la amvon era practicată.
Iar în decembrie corul de deschidere Bach
cu trompeta de neuitat
Armin Mannels
și sunetul tulburător al lui Robert Köbler
pe orga rănita de război.
Senzația întunecată de a fi înconjurat
și neputința rezistenței,
o fotografie din anul 65,
care mă arată student în fața zidurilor,
Când am iubit cu disperare fără cuvinte.
Dar apoi
mulțimea de manifestanți,
imbulzeala celor douăsprezece jachete de piele,
în timp ce protejau bariera,
și seninătatea de cimitir a pieței
înainte de acea bubuitură surda,
pe când pietrele mileniului se spulberau
iar praful se ridica spre cer.

Translated by Maria Magdalena Biela

WAS IST / WHAT IS / CARE ESTE

POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 2, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 


WAS IST / WHAT IS / CARE ESTE

Was ist mit den schlafenden Brüsten
unter dem sanftgrünen Hemd,
wer hat dir die Füße mit dem Betttuch verknotet,
was liegt der Bleiklotz der Decke auf dem atmenden Leib,
der bedauerlich schnauft und sehr wenig Luft kriegt.
Draußen rasselt ein Fahrzeug mit scheppernden Rohren vorbei,
ein Vogel piepst seltsam, die Sonne sticht dir in die Nase,
brennt dir am Ende noch das Gesicht entzwei.
Doch deine Schultern, die hältst du ängstlich versteckt,
auch alles andre, unter die Federn geklemmt.
Ich warte und warte, Freitag ists, 13. Mai um halb vier,
aber du denkst nicht dran, schnarchst und sagst was im Schlaf
vom Fliegenpack, das dich stört, und fuchtelst, tötest die Lust
der Staubfäden, die da flimmern und tanzen
auf dem Lichtstrahl, der schräg das Zimmer durchmisst.

ROLAND ERB

———————————————-

WHAT IS

What about the sleeping breasts
under the soft green shirt,
who knotted your feet with the bed sheet,
what is the lead block of the cover on the breathing body,
who puffs regrettably and gets very little air.
Outside, a vehicle rattles past with clattering pipes,
a bird beeps strangely, the sun stings your nose,
and in the end it burns your face in two.
But your shoulders, you keep them fearfully hidden,
everything else too, tucked under the feathers.
I wait and wait, it’s Friday, May 13th at half past three,
but you don’t think about it, you snore and say something in your sleep
about the fly pack that bothers you, and waving, you kill the lust
of the stamens that flicker and dance
on the beam of light that diagonally crosses the room.

———————————————-

CARE ESTE

Ce zici de sânii care dorm
sub cămașa verde moale,
care ți-a înnodat picioarele cu cearșaful,
ce este blocul de plumb al paturei pe corpul respirand,
care pufăiește regretabil și primește foarte puțin aer
Afară, un vehicul huruie cu țevi zgomotoase,
o pasăre sună ciudat, soarele iti frige nasul
și sfârșește prin a-ți arde fața în două.
Dar umerii tăi, îi tii ascunsi cu teama,
și toate celelalte, ascunse sub pene.
Eu aștept și aștept, este vineri, 13 mai, la trei și jumătate,
dar nu te gândești la asta, sforăi și spui ceva în somn
despre haita de muște care te deranjează și fluturand,
ucizi pofta
staminelor care pâlpâie și dansează
pe fasciculul de lumină care traversează diagonal camera.


Translated by Maria Magdalena Biela

Loading