contemporary poetry

Yhä hiljalleen hämärtyvässä maailmassa / Intr-o lume care se intuneca incet incet / In a world still slowly darkening

POSTED IN contemporary poetry, translated Finnish-English, translated Finnish-Romanian January 1, 2026

 

Yhä hiljalleen hämärtyvässä maailmassa / Intr-o lume care se intuneca incet incet / In a world still slowly darkening

Yhä hiljalleen hämärtyvässä maailmassa
jossa lumihiutaleet kuin valaistut leijat
jossa kaltevat pilvet repeilevät matkan painosta
meri on syltynharmaa tyrske, sieltä haetaan aina jotain
kirkkaanvärisin lautoin, suruun opetellen.
Yhä hiljalleen hämärtyvässä maailmassa.
Oli jokin ilta ja elokuvia ulkona ja valoja ja loistavia tuoleja
lampun lasiriekaleet ja kilisevät sydämet, tuulen suuri koneisto
kaikki muuttuu purjeeksi kun tarpeeksi puhaltaa.
Yhä hiljalleen hämärtyvässä maailmassa.
Kuin näkisi esineistä enää varjon
olemuksen jolla ei ole käyttöä
joka on vain pimeän ja valon äänetöntä liikettä
ja pisteiden ja viivojen vimmaa muodosta pois:
punainen kannu hajoaa, nimi katoaa
sormilla värähtelevät mustelmat
ovat enemmän totta kuin sormet.

Yhä hiljalleen hämärtyvässä maailmassa
rävähtää syksyn keltainen lakana,
kaislojen himmenevät heilurit vasten veden teräsvaijeria.
Yhä hiljalleen hämärtyvässä maailmassa.
Taivas on oikeastaan sinistä pleksiä
jota sinä pitelet kättesi välissä
ja kyllästyttyäsi päästät otteen
ja pingotettu muovi väpättää tiehensä.
Ja onko tuo taivaansininen pallo vai maisemassa reikä
kaikki muistuttaa toisesta
sillä tavoin olen avain kipuusi, tai ehkä ohimennen jää mykistää meidät.

Yhä hiljalleen hämärtyvässä maailmassa
lyön pääni hanaan ja seiniin ja kulmiin
jotta se mikä minussa on tiellä aina
väistyy eikä tule takaisin.
Suojatien vilkkuvat vastakohdat.
Ja kaduilla syksyn värit, pimeän, raudan ja ysköksien:
eikö tuo tyttö näe
hänen puseronsa on mustelmilla hänen mekkonsa valuu verta.

Jos ei edes menetys pidä meistä kiinni
kuka pitäisi

yhä hiljalleen hämärtyvässä maailmassa.
Tuuli henkii hopeakuulia kuperassa yössä
höyhenkorkeassa yössä
tuijotan liikennevaloon joka välkkyy keltaista. Kerro valo.
Tarkoittaako tämä lähtöä vai pysähdystä
hätäisiä muistoja auringosta
vesiä lainehtivalla kadulla
sade jota kutsut mustaksi näkyy läpi
niin kaikki mikä todella tekee kipeää.

Kun aukeava ovi repäisee kädestä nahan
Yhä hiljalleen hämärtyvässä maailmassa.
Kun lauseet ja merkitys katoavat
ja väreily on liikettä joka ei tiedä suuntaansa
ilmaa haukkovissa liekeissä, taivaanrajan mustuneissa pilvissä
katujen enteilevässä hiljaisuudessa ja tuulisten peltojen
putoavien koneiden uumenissa
maailmanakselin natisevassa liikkeessä
kylmettyneiden tähtien kierrossa
käteen putoavassa lumihiutaleessa

yhä hiljalleen, yhä hiljalleen

Saila SUSILUOTO

……………..

INTR-O LUME CARE SE INTUNECA INCET INCET

Într-o lume care se intuneca incet incet
unde fulgii de zăpadă sunt ca niște zmee luminate
si norii înclinați se destrama sub greutatea drumului
marea este o forta cenusie, in care scotocim mereu
lunecand pe plute viu colorate, învățând sa jelim.
Într-o lume care se intuneca încet incet.
A fost o seară si filme in aer liber și lumini și scaune strălucitoare
cioburile de sticlă ale unei lampi și inimi vibrande, marele mecanism al vântului:
totul devine o velă când sufla destul de puternic.
Într-o lume care se intuneca încet incet.
Ca și cum din lucruri n-ar mai ramane decat umbra,
o esenta fara nici un folos
doar mișcarea tăcută a întunericului și a luminii
și frenezia punctelor și liniilor iesind din formă:
ulciorul roșu se sparge, numele dispare
si mult mai reale decât degetele in sine
sunt vânătăile care vibrează pe ele.

Într-o lume care se intuneca încet incet
cearsaful galben al toamnei fâlfâie,
pendulele palide ale stufului profilate pe firul de oțel al apei.
Într-o lume care se intuneca încet incet
cerul este de fapt un plexiglas albastru
pe care îl ții între palme
iar când te saturi de el îi dai drumul
iar plasticul întins falfaie ducandu-se.
Și este oare aceea o sfera albastră ca cerul sau o gaură în peisaj
totul amintește de altcineva
astfel sunt cheia durerii tale, sau poate in treacat, inghetul ne amuteste.

Într-o lume care se intuneca încet incet
ma dau cu capul de robinet, și de pereți, și de colțuri
ca ceea ce îmi stă mereu în cale să se de la o parte
și sa nu mai revina.
Contrastele intermitente al trecerii de pietoni.
Si pe străzi culorile toamnei, ale-ntunericului, fierului și flegmei:
nu vede oare fata aceea
bluza ei e plina de vanatai, rochia ei sangereaza.

Dacă nici măcar pierderea nu ne opreste
atunci cine ar putea

într-o lume care se intuneca încet incet.
Vântul respira margele de argint în noaptea boltita
în noaptea inalta ca o pană
Privesc semaforul care clipește galben. Spune-mi lumina.
Înseamnă asta plecare sau o oprire?
Amintiri grabite ale soarelui
pe strada care unduieste in ape.
ploaia pe care o numești neagră este stravezie
precum tot ceea ce doare cu adevărat.

Când ușa care se deschide smulge pielea din palma
Într-o lume care încă se intuneca încet incet.
Când propozitiile și sensul dispar
și palpairea este o mișcare care nu-si cunoaște direcția
în flăcările agonizand dupa aer, în norii înnegriti ai orizontului
în tăcerea prevestitoare a străzilor, și a câmpurilor bantuite de vânt
în maruntaiele masinilor care se prabusesc
în mișcarea gemanda a axei lumii
în rotația stelelor înghețate
in fulgul de zăpadă care cade în palma

încet incet,
incet încet.

……………………………………

IN A WORLD STILL SLOWLY DARKENING

In a world still slowly darkening
where snowflakes are like illuminated kites,
where slanted clouds tear under the weight of travel,
the sea is a lard-gray surge — something is always sought there,
on brightly colored rafts, learning grief.
In a world still slowly darkening.
There was an evening, outdoor movies, lights, gleaming chairs,
the glass shards of a lamp and clinking hearts, the great machinery of wind:
everything becomes a sail when it is blown hard enough.
In a world still slowly darkening.
As if now one saw only the shadow of things,
an essence with no use,
nothing but the silent motion of dark and light,
the dots and lines frantically slipping out of form:
the red jug shatters, the name disappears,
the vibrating bruises of the fingers
are more real than the fingers themselves.

In a world still slowly darkening
autumn’s yellow sheet bursts open,
the dimming pendulums of reeds against the steel wire of water.
In a world still slowly darkening.
The sky is in fact blue plexiglass
you hold between your hands,
and once you’ve lost your interest you let go,
and the stretched plastic flutters away.
And is that a sky-blue sphere or a hole in the landscape —
everything reminds of the other
in that way I am the key to your pain,
or perhaps, in passing, the cold makes us speechless.

In a world still slowly darkening
I bang my head against the tap, walls, corners,
so that whatever in me always stands in the way
steps aside and does not return.
The flashing opposites of the crosswalk.
And on the streets the colors of autumn: darkness, iron, phlegm.
can’t that girl see —
her blouse is bruised, her dress is bleeding.

If not even loss can hold on to us,
who could,

In a world still slowly darkening.
The wind breathes silver pellets into the domed, feather-light night.
I stare at a traffic light blinking amber. Tell me, light:
does this mean go, or stop?
Hasty memories of the sun
in the water rippling across the street,
the rain you call black is transparent,
so is everything that truly hurts.

When the opening door tears the skin from the hand —
in a world still slowly darkening.
When sentences and meanings vanish
and vibration is motion that knows no direction,
in flames gasping for air, in the blackened clouds of the horizon,
in the ominous silence of streets and the wind-swpt fields,
in the bellies of falling machines,
in the creaking motion of the world’s axis,
in the rotation of frozen stars,
in a snowflake landing into the palm,

still slowly, still slowly.

trad. M. M. Biela

FOR THE GREATER GOOD

POSTED IN contemporary poetry March 15, 2022

FOR THE GREATER GOOD

 

The virtual is invaded once more: good Samaritans, so eager to offer their help yet having the time for a quick selfie ( just in case, incoming local elections, local celebrities, one could only hope for applause); artists having a new occasion to sell their products, the online mourners, the connoisseurs of history, the experts in psychology, war strategy, politics, everybody is an adhoc expert, everyone has opinions, but there is no freedom of opinion, there are only the FOLLOWERS, their opinion counts: who’s not with them, it’s naturally against…
What a farce. What a cosmic fiasco. What an incredible hypocrisy. Ever the hypocrites, aren’t we? WHY NOW? What’s happening now is an ENCORE going on and on since, I don’t know, Korea in the ’60s?
When Afghanistan happened, Irak, Kosovo, Syria ( let me count the wars! this is so far what I personally have witnessed working with immigrants 🙁 ), where were the tears? The appalled faces? The HORROR? Children died there too…pregnant women…refugees, people died…humans died…buildings were destroyed…thousands of years of history bombed…
Why then nobody blinked in Europe? When refugees drowned, children drowned under our nose, where were the tears then?
Do we all have selective feelings? Death isn’t death until it happens in our neighborhood? Did somebody write poetry about the children killed in Kosovo, Irak, Afghanistan, or drowned in the Atlantic, in the Mediterranean Sea? I didn’t read many. Nor was I suffocated by online psychosis, nor tears.
So, can anybody tell me what’s new now? Why this pain is greater than the others? Why now I’m forced to pick a side?
Macron copied Zelenski, Zelenski changed one stand up with another, from comedy to drama (audience to be and the stakes to be high, an electorate, an entry into the EU, NATO, something better for his country, everything what’s better for his country). He asks, pleads, interprets, quotes Churchill, Shakespeare, he gets a standing ovation, women want to be with him, men want to be him … He just wants what’s best for his country. His country is bleeding. PEOPLE ARE AT WAR. I write these words and it makes my skin crawl. Zelenski wants NATO help. If NATO intervenes, it will open the way for the Horsemen of the Apocalypse. China promises (even if it is still speculation) economic and military aid to Putin. But what does China want? It can’t make promises out of the kindness of its heart. China wants Taiwan. Taiwan is under US protection. The United States is … a major part of NATO. And here I am stuck. Furthermore, my mind refuses to see the move on the chessboard. Could it be avoided a checkmate on humanity?
Zelensky and Putin are now playing live, but their kibitzers are much stronger, more draconian, more greedy, impatient. How many sacrifices have been made in history FOR THE GREATER GOOD?

 

M. M. Biela

Lia

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English November 1, 2021

 

Lia

Seri păguboase, bahice, în care gura mea tăcută o însoțea pe cea dezlânată a prietenei mele. Ambiția mea și seceta de argumentare pluteau deasupra Orașului Mic. Se ondulau și-mi făceau semne, amintindu-mi să plec cât mai iute din locul ăla.

Pictez un portret de femeie fără gură care-și dorește măcar o îmbrățișare alb titan. O atingere cu un necunoscut, cu un om căsătorit maybe sau cu unul dintre cei mai buni prieteni. Să deschidă cu limbile lor portaluri incerte și șubrede către orașe alternative. Să li se facă creierii praf, să rotunjească statistica abandonului. Un sărut atât de profund încât să nu mai fie niciodată la fel. Un mindfuck, o sincopă în funcția prieteniei sau ceva mai mult? O escapadă sexuală în noaptea altei lumi, cu posibilități infinite de a fi. Golul pe care îl formează hainele în mașina de spălat, centrifuga ca fluid care trece prin corp și separă funcțiile de bază de fondul de ten. Un bug care continuă să apară în ciuda diferiților parametri de testare, ca o senzație nostalgică, ca un film pe care îl vizionezi în aceeași perioadă a fiecărui an, dar actuala realitate nu permite retrăiri. Nu vărs lacrimi pentru prietena mea, doar trecutul nostru mă neliniștește. Nu mă mai întorc,

în locul în care, odinioară, nimic nu era posibil.

ANA SANDULESCU

……………………….

LIA

Damaging, bacchanal evenings when my silent mouth accompanied my friend’s ragged one. My ambition and the drought of argument floated above the Small Town. They undulated and waved at me, reminding me to leave that place as soon as possible.

I was painting a portrait of a mouthless woman who wanted at least a white titanium hug. A touch with a stranger, maybe with a married man or one of my best friends. To open with their tongues uncertain and shaky portals to alternative cities. To make their brains dust, to round up the statistics of abandonment. A kiss so deep so that it will never be the same again. A mindfuck, a syncope in terms of friendship or something more? A sexual escapade into the night of another world, with infinite possibilities to be. The void that clothes form in the washing machine, the centrifuge as fluid that runs through the body and separates the basic functions from foundation. A bug that keeps popping up despite various test parameters, like a nostalgic feeling, like a movie you watch at the same time every year, but the current reality does not allow relapses. I shed no tears for my girlfriend, only our past makes me uneasy. I’m not going back,

to the place where once nothing was possible.

traducere, Maria Magdalena Biela

NEPHALEM

POSTED IN contemporary poetry October 26, 2021

 

 

NEPHALEM

One steps into the mud,
one leaf sighs,
for mud is an enabler
the original enabler,
the primordial ooze
in which the beauty
evolved
beauty is indeed
often in the eye
of the beholder.
who cries?
who is tempting?
Nephalem, do you feel it?
All around,
the colors linger,
fade away,
only the mud,
fertile
glorious
consequent
nourishing
aesthetic
waiting for a chance
to empower you once more.

 

Maria Magdalena Biela

Ganesha

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English October 10, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ganesha

septembrie

e destul de târziu mai e
o oră doar și se aprind luminile disco ale
cartierului mărginaș
aici bărbații își beau berea la pet ca pe un crez
iar femeile poartă în brațe prunci agresivi
trebuie să mă plimb cu grijă pe străzile astea
gândacii sunt cât niște lacăte mici de amor
și mișună căutându-mi picioarele
sexul
cuibul perfect în care să ejaculeze
după mutilarea exterioară, cea interioară
extirpă, te rog, intrusa cu un instrument curat și
arunc-o șobolanilor
andreea are gust dulce
andreea își plimbă pieptul cusut prin care un
bărbat și o femeie se țin de mână
andreea nu poate suporta locurile cunoscute
fără să își vâre un căluș în gură
andreea geme de plăcere și ură cu maxilarele
încleștate
cine nu e apt pentru bucurie să se curețe
cine îi dă cu piciorul să fie călcat de șansă
cine nu e capabil de sinceritate sau să se culce
simultan cu două persoane
să le piardă pe amândouă
cine rămâne întreg să-și piardă cartea de identitate
cine vorbește de conviețuire să rămână
nelocuită
umblă vorba că andreea se gâdilă minunat
între două imprecații
și plânge la fel, încercând să fugă de măreție
sentimente și tot alaiul de prăbușiri pe care le uitase
e regina disco a sectorului 4
lângă luminile care pulsează în 7 culori
se va culca, așa cum a citit în la marelle, cu
cloșarzii din parcuri

*
* *

psevdo (6 iunie 2020)

Numele meu e Ganesha
ochii mei de sticlă reflectă șobolanii din
templu
farfurioarele lor cu lapte
bijuteriile care îmi acoperă pieptul sunt
nenumărate
însă burta e concavă
pentru că în ea nu vor crește niciodată pui de
zei
îmi fac drum cu sabia până la palatul de vară
– în miezul pădurii un sâmbure rece
din fildeș și piatră
aici transpirația junglei cade ca o foiță de
gheață
pe jos rogojine din lemn feluri de mâncare
întinse pe frunze
cete de maimuțe mâncând așezate
mulți spun că nu sunt în toate mințile
în preajma mea nu trăiesc oameni
o singură persoană trăiește alături mine
scrie imnuri cu briceagul pe trunchiuri de
bambus
îmblânzește elefanți
Numele meu e Ganesha
dar eu nu ridic obstacole
nu sunt zeul începuturilor, nici al sfârșiturilor
n-am fost creată nici de Shiva, nici de Parvati,
dar într-adevăr mi-a fost tăiat capul de un
bărbat
care se întorcea la femeia lui

 

Andreea Apostu: „Ganesha ” – Literomania

………………..

Ganesha

September

it’s quite late
just an hour and the disco lights of the suburbs
turn on
here the men drink their pet beer like a creed
and women carry aggressive babies in their arms
I have to walk carefully on these streets
the beetles are like little love padlocks
and they’re swarming looking for my legs
the sex
the perfect nest in which to ejaculate
after the external mutilation, the inner one
extirpate, please, the intruder with a clean tool and
throw it to the rats
andreea tastes sweet
andreea walks her sewn breast through which a
a man and a woman hold hands
andreea can’t stand the known places
without being gagged
andreea moans with pleasure and hatred with her jaws
clenched
who is not fit for joy to cleanse himself
who kicks her to be trampled by chance
who is not capable of sincerity or to sleep
simultaneously with two people
to lose them both
who remains whole to lose his identity card
who speaks of coexistence to remain
uninhabited
rumor has it that Andrea is wonderfully ticklish
between two curses
and she weeps alike, trying to flee from greatness
feelings and the whole procession of collapses she had forgotten
she is the disco queen of sector 4
next to the pulsating lights in 7 colors
will lie down, as she read in la marelle, with
the vagrants in the parks

*

psevdo ( the 6th of June 2020)

My name is Ganesha
my glass eyes reflect the rats from
the temple
their small plates of milk
the jewelry that covers my chest is
numberless
but the belly is concave
because in it will never grow baby
gods
I make my way with the sword to the summer palace
– in the middle of the forest a cold kernel
of ivory and stone
here the jungle sweat falls like a thin sheet of
ice
on the floor wooden mats dishes
lying on the leaves
flocks of monkeys eating seated
many say that I’m not of sound mind
around me people do not live
only one person lives by my side
it write hymns with the knife on the trunks of
bamboo
tames elephants
My name is Ganesha
but I do not raise obstacles
I am not the god of beginnings nor endings
I was not created by Shiva nor Parvati,
but I was really beheaded by a
man
who was returning to his woman

 

traducere, Maria Magdalena Biela

It’s all a scam

POSTED IN AUTUMN, contemporary poetry October 1, 2021

 

 

 

 

 

 

30 și ceva de ani / 30 or so years

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English August 26, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

30 și ceva de ani / 30 or so years

30 și ceva de ani
și tocuri nesigure
deasupra unui oraș înțepat de artificii
ne adunaserăm să privim sfârșitul unui
secol prin obiective întoarse
și imaginile celor apropiați se făcuseră
subțiri cât bățul de chibrit
sfârâiau rapid și se stingeau în paharele
cu șampanie
peste tot în jurul meu bărbați țineau de
mijloc femei bătrâne și le spuneau
să nu se teamă
dar fețele lăsate tremurau, cutele se
adânceau și păreau gata să intre
în mormânt
ce prostie teama când ești deasupra unui oraș
și poți vedea mersul celorlalți fără ca ei să știe
strigătele și râsetele lor de pescăruși confuzi
care-și fac din confetti un refugiu

00:10 e un timp nou și nu simt nimic diferit
nu mi-e teamă și niciun tânăr nu
îmi șoptește să am curaj
picioarele sunt încordate, da, genunchii obosiți,
dar aș putea aștepta aici

ANDREEA APOSTU

……………………………

30 or so years

30 or so years
and insecure heels
over a city stung by fireworks
we had gathered to watch the end of a
century through turned lenses
and the images of those close to us had become
thin as a matchstick
they sizzled quickly and went out in their glasses
with champagne
all around me men held
old women and told them
not to be afraid
but the falling faces trembled, the wrinkles
deepened and seemed ready to enter
the grave
what nonsense fear when you are above a city
and you can see the way others walk without them knowing
their shouts and laughter of confused seagulls
making confetti their refuge

00:10 It’s a new time and I don’t feel anything different
I’m not afraid and no young man
whispers to me to have courage
legs are tense, yes, knees tired,
but I could wait here

traducere, Maria Magdalena Biela

Prezența ta / Your presence

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English August 26, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prezența ta / Your presence

Prezența ta, un corp greu dislocând aerul,
e unul dintre lucrurile la care îmi place să
mă gândesc
când frica își sapă tranșee în camera mea
pentru un război de uzură
sunt moduri de a vedea oameni și moduri de a-i simți
cu partea lăuntrică a pielii
așa cum insectele pot simți o ușoară vălurire a aerului
de către o mână ostilă
și să zboare în ultima clipă
ele gustă lumea prin antene
eu
prin organul mai mare decât inima care
mă închide perfect
până la ultimul nasture
Prezența ta, deci, un corp greu,
apropiindu-se
făcând aerul să se împingă
și răsuflarea să se oprească pe vârful
limbii
făcând soldații drepți de plumb să se înmoaie
ca figurinele de lut trimise pe ape
Iubesc și asta ar fi un lucru banal ca
o linguriță de zahăr într-o cană cu ceai
dacă n-ar interveni mai întâi distanța
și-apoi anii de care ai nevoie ca să fii tot tânăr
Ar fi banal dacă apropierea ta nu m-ar tulbura
așa cum apropierea rapidă a unei mașini
tulbură, pe un drum întunecat,
animalele mici

ANDREEA APOSTU

……………………..

Your presence

Your presence, a heavy body displacing the air,
is one of the things I like to
think about
when fear digs trenches in my room
for a war of attrition
there are ways to see people and ways to feel them
with the inside of the skin
just as insects can feel a slight ripple of the air
by a hostile hand
and fly at the last minute
they taste the world through antennae
I
through the organ larger than the heart which
closes me perfectly
to the last button
Your presence, therefore, a heavy body,
It is approaching
making the air push
and the breath to stop on the top
of the tongue
making the lead soldiers soften
like clay figurines sent over the water
I love and that would be a trivial thing like
a teaspoon of sugar in a cup of tea
if the distance did not intervene first
and then the years you need to be young
It would be commonplace if your approach didn’t disturb me
such as the rapid approach of a car
disturbs on a dark road,
small animals

Traducere, Maria Magdalena Biela

De două săptămâni / For two weeks now

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English August 26, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De două săptămâni / For two weeks now

De două săptămâni nu mă mai așez
ghemuită lângă telefon
ca să mă ferească altcineva de tristețe
nu mai împachetez și despachetez
genunchii din rochia de casă
ca pe două bucăți de unt râncede
au dispărut firele de păr tăiate
au dispărut și vânătăile pe care mi le
făceam singură
ca să nu vomit în fiecare seară animale diforme
în poala unui bărbat
mai aud doar cum picură apa
pe creierul condiționat
picătura mea chinezească

pentru o femeie singură de 30 de ani
vocea de seară e cel mai mare pericol
poate produce iritații la nivelul pieptului
erizipel și lupus
poate atrofia creierul până la mărimea
unei nuci verzi
în care crește amărăciunea
poate tăia julien liniștea până ustură
până ajungi să plângi când scapi lingurița
cu zahăr pe jos
când îți vorbește despre o rezervație părăsită
în urma unui măcel
când cineva îndrăznește să te iubească

ajungi să înregistrezi poeme travestite
niște pietre lucioase trimise în eter
unde căderea e lentă și fără atingeri
dacă se întâmplă să le asculți
sunt înregistrările unei fetițe care-și
roagă agresorul
să o ducă acasă

ANDREEA APOSTU

—————————–

For two weeks now

For two weeks now
I don’t sit huddled by the phone
for someone else to keep me away from sadness
I no longer wrap and unpack
the knees in my house dress
like two pieces of rancid butter
the cut hairs are gone
and the bruises
I used to give myself
so as not to vomit deformed animals every night
in the lap of a man
I can only hear the water dripping
on the conditioned brain
my Chinese drop

for a single woman in her 30s
the evening voice is the greatest danger
may cause chest irritation
erysipelas and lupus
can atrophy the brain to size
of a green walnut
in which bitterness increases
can julien cut the silence
till it stings
until you get to cry when you drop the teaspoon
with sugar on the floor
when he tells you about an abandoned reservation
following a massacre
when someone dares to love you

you end up recording disguised poems
some shiny stones sent into the ether
where the fall is slow and untouched
if you happen to listen to them
are the records of a little girl who
asks her aggressor
to take her home

Traducere, Maria Magdalena Biela

o bilă de plumb / a lead ball

POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English August 26, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

o bilă de plumb / a lead ball

Greutatea ta o bilă de plumb
rostogolindu-se de la sâni până la sex
zdrobind în mine rând pe rând figurinele
etice ca pe niște cochilii abandonate de melci,
strivind nodurile și pielița întărită a
boabelor de struguri,
rezistența mea la corpurile tinere.
e și asta o formă de scăpare
când ai ratat cam tot ce se poate rata
și dragostea a devenit o mutilare pe dinăuntru
o ajustare a sentimentelor la conturul neutru al
mulțumirii
aștept corpul ca pe o incizie simplă, într-un pat curat,
în care e posibil să o iau de la capăt
să nu mai fiu un om surpat
un om care nu a fost pregătit niciodată
în care e posibil să fac un mic șantier
o construcție regulamentară

ANDREEA APOSTU

———————————-

a lead ball

Your weight is a lead ball
rolling from breasts to sex
crushing ethical figurines in me one by one
like abandoned snail shells,
crushing the knots and the hardened skin of
grapes,
my resistance to young bodies.
this is also a form of escape
when you’ve missed just about anything you can miss
and love became an inward mutilation
an adjustment of feelings to the neutral contour of
contentment
I wait for the body like a simple incision, in a clean bed,
in which it is possible to start all over again
to no longer be a collapsed being
a being who has never been prepared
in which it is possible to make a small construction site
a regulatory construction

 

Traducere, Maria Magdalena Biela

• 1
• 2
• 3
• ›
• »