Claudiu

secvențe / footage

POSTED IN Claudiu June 12, 2022

secvențe / footage


Undeva în Kreuzberg, un om
se ascunde de Sultanul Somnului.

Matthew Sweeney

 

am tras în piept aerul cartierelor unde orice tentativă de a vorbi îngrașă armate de microbi răbdători

carmangeriile deschise non-stop te vor convinge că cineva ne mai acordă o șansă la transcendență

oriunde și-ar așeza păturica, ei știu că nu poate urma decât un picnic pe mormântul cuiva

foarte aproape de locul în care a curs sânge,
o fetiță blondă se juca de-a v-ați ascunselea cu porumbeii

un satelit pierdut de o jumătate de secol a-nceput să emită cerând să afle dacă e adevărat că ne-am căsăpit între timp

dedesubtul lucrurilor pulsația unei glande
înfășurate-n drapelul celui pe care am încercat să-l uităm

„iarna s-a desfășurat fără teamă au avut loc ieșiri
dese din cetățui fiecare s-a apărat prin mijloace proprii”


• Tacitus, Agricola, XXII.3

 

în depărtarea ofilită a periferiei, cineva își lipise nasul de vitrina plină cu delicatese de la Mefisto

și toate se petreceau în somnul unui om din Berlin

 


CLAUDIU KOMARTIN


……………..

footage

Somewhere in Kreuzberg, a man
is hiding from the Sultan of Sleep.

Matthew Sweeney

 

I’ve sucked in the air of neighborhoods where any attempt to speak fattens armies of patient microbes

the steakhouses open non-stop will convince you that someone still gives us a chance at transcendence

wherever they lay their blankie, they know that there can only be a picnic on someone’s grave

very close to where the blood has flowed,
a little blonde girl playing hide-and-seek with pigeons

a satellite lost for half a century has begun to broadcast asking
if it’s true that we’ve offed each other in the meantime

Underneath things the throbbing of a gland
wrapped in the flag of the one we tried to forget

“winter went on without fear there were frequent outings
from the fortress, each defended himself by his own means.”


– Tacitus, Agricola, XXII.3

 

in the withered distance of the outskirts, someone had stuck his nose to the window
full of Mephisto’s delicacies

and it was all happening in the sleep of a man from Berlin


trad. M. M. Biela

NICI ASTAZI / EVEN TODAY

POSTED IN Claudiu January 19, 2022

NICI ASTAZI / EVEN TODAY


Nici astăzi nu ne-am spus vreo vorbă liniștitoare
nici astăzi soarele nu a fost blând
cu pitbulii muribunzi
a trecut vremea când foamea ne râcâia măruntaiele
și credeam că tăcerea ne va face iarăși vizibili
prin canioanele diferitelor
forme de fetișism ale minții
degetele mele mânjite de orez cu lapte de-abia
se abțin să-ți atingă bărbia
gorile cu semiautomate au pătruns în orașe
aici doar sudoare și trepidație maldăre de eroism
cabotin
întreabă-mă de câte ori nu m-am gândit
la tine în felul ăla
întreabă-mă cât de mult chili pun în mâncarea
asta de oameni înrăiți care
nu mai așteaptă nimic.

CLAUDIU KOMARTIN


…………..

EVEN TODAY

Even today we haven’t said a reassuring word
even today the sun wasn’t kind
with the dying pit bulls
gone are the days when hunger gnawed at our entrails
and we thought silence would make us visible again
through the canyons of different
fetishism of the mind
my rice-milk-stained fingers barely
refrain from touching your chin
gorillas with semi-automatics have entered the cities
here only sweat and trembling piles of cabotin
heroism
ask me how many times I haven’t thought
of you like that
ask me how much chili I put in this food
of hardened people waiting
for nothing.


traducere, M. M. Biela

AS FI VRUT SA O PRIVESC IN OCHI / I’D HAVE LIKED TO LOOK HER IN THE EYE

POSTED IN Claudiu December 27, 2021

 

AS FI VRUT SA O PRIVESC IN OCHI / I’D HAVE LIKED TO LOOK HER IN THE EYE


Aș fi vrut să o privesc în ochi
în timp ce îi spun cu accentul meu de estic perfid
Hier bei euch ist schon Frühling geworden, însă ochelarii de soare ai Brunhildei
de pe banca din fața mea
nu le divulgau nici forma, nici culoarea irisului, nici scânteia pe care i-o ghiceam în privire
și despre care un medieval susținea că e semn cert al fărâmei de divinitate
din noi,
la fel de personală și de inconfundabilă ca amprenta
sau ca furtuna de linii din palmă, iar lumina îi încâlcea părul,
îi ronțăia lobii urechilor,
prelingându-se pe fâșia gaza a culoarului dintre noi – metroul a intrat în tunel
și un curent i-a ridicat în aer o șuviță blonzie, gulerul paltonului,
viața de iubită secretă a unui spion rus – metroul a intrat în tunel
și mi-am ținut respirația câteva zeci de secunde știind că mereu intrăm
și ieșim de acolo.


CLAUDIU KOMARTIN

…………………

I’D HAVE LIKED TO LOOK HER IN THE EYE


I’d have liked to look her in the eye
as I’d tell her in my accent of a perfidious Eastern
Hier bei euch ist schon Frühling geworden, but Brunhilda’s sunglasses
on the bench in front of me
didn’t reveal the shape, the iris color nor the glint I used to see in her eyes
and which a medievalist claimed to be a sure sign of the shred of divinity
within us
as personal and unmistakable as the imprint
or the storm of palm lines, and the light tangled in her hair,
gnawing at her earlobe,
dripping on the gaza strip of the aisle between us – the subway entered the tunnel
and a current lifted a blondish lock of hair into the air, the collar of her coat,
the life of a secret lover of a Russian spy – the subway entered the tunnel
and I held my breath for a few tens of seconds knowing that we always go
in and out of there.

traducere, M. M. Biela

AR TREBUI POATE / PERHAPS WE SHOULD

POSTED IN Claudiu December 17, 2021

 

AR TREBUI POATE / PERHAPS WE SHOULD

Ar trebui poate să fim mai blânzi cu animalul de pradă ce ni se așază alături și schelălăie încetișor, căutând
să ne-nvețe limba.
I-am distrus habitatul și el încă acceptă. Iubește. Răbdător stă la pândă.

Cele două inimi pe care felina Moldova le-a simțit bătând în tine
când ți s-a încolăcit în poală și a-nceput să toarcă, Anastasia,
sunt poemul despre viitor
pe care sângele tău și al copilului nostru pompând îndârjit mi l-a susurat la ecografie,
în vreme ce corpul tău tânăr își împlinea al doilea țel de după acela
de a mă iubi și de a-mi pune în lumină calitățile umane adesea umbrite de eul prea îndărătnic,

făcându-mă să zâmbesc ca un sărman cu duhul rămas extatic în piațetele aglomerate
și în intersecții,
întârziind, amânând, încercând să fac acest moment al nostru nesfârșit și intraductibil.


CLAUDIU KOMARTIN

………………

PERHAPS WE SHOULD

Perhaps we should be gentler with the predator that sits next to us and squeals softly, trying
to learn our language.
We destroyed its habitat and it still accepts. It loves. Patiently is lying in wait.

The two hearts that the feline Moldova felt beating in you
as it curled up in your lap and began to purr, Anastasia,
are the poem about the future
that your blood and our baby’s pumping fiercely whispered to me at the ultrasound,
while your young body was fulfilling its second goal after the one
of loving me and bringing out my human qualities often overshadowed by the too stubborn self,

making me smile like a foul left ecstatic in the crowded squares
and intersections,
delaying, postponing, trying to make this moment of ours endless and untranslatable.


traducere, M. M. Biela

Nu am să te mai hrănesc, așa cum te-am obișnuit. / I will no longer feed you, as I got you used to it.

POSTED IN Claudiu November 15, 2021

 

 

Nu am să te mai hrănesc, așa cum te-am obișnuit. / I will no longer feed you, as I got you used to it.

Nu am să te mai hrănesc, așa cum te-am obișnuit.
Pentru o vreme voi fi plecată într-o țară
unde cei bogați nu beau șampanie din protezele veteranilor nici politicienii nu țin la spate cuțitul de măcelar
în timp ce-ți vorbesc mieros despre inechitate.

Va trebui să te descurci singur
să fii mai departe victima indignată
care se plânge mulțimii, care pozează și râgâie emfatic ca o tragediană a show-urilor televizate,
să fii cel care-și vântură bubele
spre dezgustul și umilința celorlalți,
pe fundal de harfe și clopoței experimentali.

Da, țara e pustiită de bune-intenții,
iar ticăloșia rămâne cea mai prețuită artă
de către acest popor de păstârnaci democrați – însă tu să te ții tare și să ai grijă de tine
chiar dacă porți cămașa tatălui tău și nasturii de os de la butoniere
îți amintesc că nici unul dintre noi nu e mult mai mult dedesubtul cărnii.

 

CLAUDIU KOMARTIN

………………….


I will no longer feed you, as I got you used to it.

I will no longer feed you, as I got you used to it.
For a while I will be gone to a country
where the rich don’t drink champagne from veterans’ dentures, nor do politicians hold back the butcher’s knife
while talking sugary to you about inequity.

You’ll have to fend for yourself
to continue to be the outraged victim
who complains to the crowd, who poses and belches emphatically like a tragedian on TV shows,
to be the one to vent his swellings
to the disgust and humiliation of others,
against the background of harps and experimental bells.

Yes, the country is ravaged by good intentions,
and wickedness remains the most cherished art
by this people of democratic parsnips – but you have to stand firm and take care of yourself
even if you wear your father’s shirt and the bone buttons on the buttonholes
remind you that none of us are much below the flesh.

 

traducere, Maria Magdalena Biela

Lumea își încâlcește meridianele / The world’s got its meridians all tangled up

POSTED IN Claudiu November 1, 2021

 

 

Lumea își încâlcește meridianele
în timp ce păsările se-ntorc cu spatele din țările calde, și ca să-nțelegi ceva poate că îți trebuie
stăruință și abnegație
sau sardele și flori de plastic („Iepurele-Alb aduse o hârtie, pe care se afla scrisă o poezie și era nesemnată.
Regina spuse că asta dovedește că Valetul-de-Cupă e vinovat”), toate fetițele evadează din labirint când se trezesc,
toți cei care au văzut luna luminând peste carierele de granit devin prooroci sau comis-voiajori, toate sloganurile s-au predat
pedagogiei trucate a diavolilor politicoși, au crescut copacii în Plumbuita
pe marginea aceea a lacului cred că mi-am văzut într-o zi de vară chipul
și am suferit moderat
în ciuda pedepsei drastice dictate de către Regină.

Claudiu KOMARTIN (din volumul “Autoportret in flama de sudura”)

…………………………..

The world’s got its meridians all tangled up
while the birds return backwards from the warm countries, and to
understand something you may need
perseverance and self-denial
or sardines and plastic flowers (“the White-Rabbit brought a piece of paper
with a poem written on it and it was unsigned.
The Queen said it proved that the Jack-of-Hearts was guilty”),
all the little girls escape from the maze when they wake up,
all those who saw the moon shining over the granite quarries become
prophets or salesmen, all the slogans have surrendered
to the rigged pedagogy of political devils, trees have grown in
Plumbuita
on that lakeside I think I saw my face one summer’s day
and I suffered moderately
in spite of the drastic punishment dictated by the Queen.

 

(din volumul “Self portrait in welding flame”)


traducere, Maria Magdalena Biela

Album

POSTED IN Claudiu November 1, 2021

 

 

Album


Ne fotografiem pe rând
cu muribunzi și nou-născuți
încercăm să apărăm soarele de primejdia
colonizării cu hoardele de militanți ai salvării
speciei prin devorare și exod
băuturile tari ne dau
din ce în ce mai des târcoale
niște bestii mici lihnite
dornice să prindă și ele ceva
de la ospățul tuturor neiubiților
premedităm întâlnirea cu somnul
zdrăngănim ușor din instrumentele noastre simple
la umbra unor copaci dopați cu
libertate și raze gamma

nu mai suntem spontani
nu mai suntem visători
am putea să ne apucăm
în sfârșit să trăim să scriem
sau să fim pacienții perfecți ai unei
toamne în care va mai muri
zdrobit de grindină un sturz
se va mai naște în sud un pui de cămilă
pe care vom încerca să-l îngrijim să-l creștem
pentru a-l trece mai târziu prin urechile acului
când acul se va apropia
și-i vom auzi glasul zăngănitor și alintat


cum ne spune pe nume cum ne cheamă oasele ceva mai aproape


Claudiu Komartin


…………………………

Album


We take turns photographing
with the dying and the newborn
we’re trying to protect the sun from the danger of
colonization by hordes of species-saving militants
by devouring and exodus
hard drinks are
increasingly lurking around us
starved little beasts
eager to catch something too
from the feast of all the unloved
we premeditate the encounter with sleep
we lightly rattle our simple instruments
in the shade of trees doped
with freedom and gamma rays

we are no longer spontaneous
we are no longer dreamers
we could start
finally to live to write
or to be the perfect patients of
an autumn in which one more thrush will die
crushed by hailstones
another baby camel will be born in the south
that we’ll try to nurse and raise
to put it later through the needle’s eye
when the needle will approach
and we’ll hear its tinkling, cudly voice

as he calls us by name as he calls our bones a little closer


traducere, Maria Magdalena Biela

Aiko Monzaemon, curtezană / Aiko Monzaemon, courtesan

POSTED IN Claudiu September 26, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Aiko Monzaemon, curtezană / Aiko Monzaemon, courtesan


Nu am făcut niciodată dragoste de două ori cu același bărbat.
Unii spun că aș fi o stricată,
însă credeți-mă: sunt cea mai sfioasă persoană
pe care nu o cunoașteți,
singura fecioară pe care luna o înțelege
și îi dă bani de țigări după ce se spală,
se-mbracă și pleacă pe străzi pustii
în căutarea unui fruct de nimic
pe care l-aș putea prezenta ceremonios și mamei, și labiilor
mele.
Dacă aș face același lucru de două ori,
lumea nu ar mai avea nici un sens.
Dacă aș face același lucru de două ori,
ar trebui să mă sinucid ca suratele mele din Saitama.
Totul se transmite prin repetiție,
și vinovăția, și jalea, și frigul, și nebunia.
Eu nu o să repet nimic.
Nu o să calc din nou în locul acela
în care am trăit extazul, deznădejdea, mânia –
animalul ăsta nemilos
cu care te hârjonești și-i vorbești, care așteaptă și încuviințează
fățarnic
când îl alungi,
deși nu caută decât să ți se așeze în poală
pentru totdeauna.


CLAUDIU KOMARTIN

……………………..

Aiko Monzaemon, courtesan


I’ve never made love twice to the same man.
Some say I’d be rotten,
but believe me: I am the most shy person
which you do not know,
the only virgin the moon understands
and gives her cigarette money after washing,
she dresses and walks the deserted streets
in search of a fruit of nothing
which I could ceremoniously present to both my mother and
my labia.
If I did the same thing twice,
the world would be meaningless.
If I did the same thing twice,
I should commit suicide like my Saitama sisters.
Everything is transmitted through repetition,
guilt, and grief, and cold, and madness.
I won’t repeat anything.
I won’t step on that place again
where I lived ecstasy, despair, anger –
this ruthless animal
you harass and talk to, who waits and nods
hypocritically
when you drive him away
although he only seeks to sit on your lap
forever.

traducere, Maria Magdalena Biela

„Nici în cer, nici în mijlocul oceanului, nici în peșterile din munți” / “Neither in the sky, nor in the middle of the ocean, nor in the caves of the mountains”

POSTED IN Claudiu September 26, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Nici în cer, nici în mijlocul oceanului,
nici în peșterile din munți” /
“Neither in the sky, nor in the middle of the ocean,
nor in the caves of the mountains”

 

Doctore, doctore, nu rânji încă, nu ți-ai găsit omul.
Sunt mai sarcastic decât tine la orice oră,
iar despre cinism mai bine să nu vorbim
e cam prea devreme, nu crezi?
Știu, am rămas doar noi doi,
deși aș fi preferat ca-n locul tău să fie
un barman,
un împătimit de pariuri,
o midinetă.
Chestia asta chiar n-a depins
de mine sau de tine,
așa că să nu ne rățoim unul la altul
și nu, n-o să mă convingi să mă piș în plosca aia.
Doctore, doctore, nu te juca de-a Dumnezeu
cu mine, s-ar putea să-mi smulg perfuzia
și să te strâng de gât cu ea până apare o infirmieră.
Simt că încă mai pot – știi și tu asta,
de aia încerci să mă vlăguiești, încet și sigur.
Te simt, golănașule, frate,
ca pe unul pe care-l cunosc de tare demult.
Doctore, ești la fel ca mine și nici unul din noi
nu mai pleacă de-aici.

Spelunca asta a ta
și-a pierdut toți clienții de vază
și tu suferi că n-ai prins trenul ăla la care visaseși.
Dar uită-te încoace și spune-mi că nu te
recunoști măcar puțin în situația asta jenantă pe care
e de datoria ta s-o tratezi.
Poate că și corpu-ăsta al meu o fi
ceva mai mult decât inconvenientul care-ți amână
micuțul flirt cu asistenta bondoacă.
Doctore, te văd tot mai neclar
carcasa asta părăginită mă lasă baltă.
Știu că nu crezi în ce faci și că nu îți mai pasă,
știu că ai rămas doar cu mine
și amândoi am fi preferat să fim în altă parte acum,
să-mi cânte un trompetist berber,
să-mi toarne mimozele-n pahar câte o vodcă mică,
să pun pe masă cu instinct de killer
chinta regală care te salvează
în ultima clipă.

CLAUDIU KOMARTIN

……………………


“Neither in the sky, nor in the middle of the ocean,
nor in the caves of the mountains”

Doctor, doctor, don’t grin yet, you haven’t found your man.
I’m more sarcastic than you at any time,
and let’s not talk about cynicism
it’s a little early, don’t you think?
I know, it’s just the two of us left,
although I’d have preferred it to be in your place
a bartender,
a gambler,
a demi-monde.
This thing really didn’t depend
on me or you
so let’s not get mad at each other
and no, you’re not gonna get me piss in that bedpan.
Doctor, doctor, don’t play God
with me, I might snatch my IV
and strangle you with it until a nurse shows up.
I feel like I still can – you know that, too.
that’s why you try to weaken me, slowly and surely.
I feel you, punk, bro,
like someone I’ve known for a long time.
Doc, you’re just like me
and none of us is leaving here.


This dump of yours
has lost all its top customers
and you’re suffering because you didn’t catch that train you dreamed of.
But look over here and tell me you don’t
feel yourself at least a little bit in this embarrassing situation
that is your job to deal with.
Maybe this body of mine is
more than just the inconvenience that delays
your little flirtation with the dumpy nurse.
Doc, you’re getting fuzzier and fuzzier,
this dilapidated carcass is giving me a hard time.
I know you don’t believe in what you’re doing and you don’t care anymore,
I know that you’re left with just me
and we’d both rather be somewhere else now,
let a Berber trumpeter play to me,
some mimosas to pour a little vodka into my glass,
to put on the table with a killer instinct
the royal flush that saves you
at the last minute.


traducere, Maria Magdalena Biela

autoportret cu saxofon / self-portrait with saxophone

POSTED IN Claudiu September 26, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

autoportret cu saxofon / self-portrait with saxophone

nu îți vorbesc pre limba veacului, pentru că
limba veacului
e peltică
și rea la gust.
o să trebuiască să o spun altfel, să sap șanțuri de apărare,
să ridic turnuri
în jurul a ceea ce am crezut că poate scânci
cu glasul fiului meu?
cheamă-mă
și o să-ți povestesc în amănunt ultimele progrese ale
tehnocraților care îmi înlocuiesc sângele
și poartă negocieri cu luna plină de deasupra
bursei de mărfuri eu când
aud un saxofon este brooklyn
iar placiditatea de metal iresponsabil a paternității mă
lasă lat
ca metodele cele mai sofisticate
pe care ai mei le-au brevetat de la
ultima febră bubonică-ncoace desigur nu e
mare lucru să crăpi craniul
unei primate melancolice care nu vrea decât să se
întoarcă printre ai ei să i-l umpli cu electrozi desigur
aceste experimente ne vor ajuta să aflăm totul
despre supraviețuire chiar și
în absența iertării despre ce lăsăm în urmă
și despre privilegiu la subiecții ce râd prea des și fără motiv
aproape epuizați aproape euforici
înaintând prin
praful care se joacă așa de frumos în lumină.


CLAUDIU KOMARTIN

………………….

self-portrait with saxophone

 

I’m not talking to you in the language of the age, because
the language of the age
is lisp
and bad to the taste.
I’ll have to put it another way, to dig defensive ditches,
to erect towers
around what I thought might whimper
with my son’s voice?
call me
and I’ll tell you in detail the latest progress
of the technocrats who replace my blood
and negotiate with the full moon above
the commodity exchange I when
I hear a saxophone it’s brooklyn
and the irresponsible metal placidity of fatherhood
astonishes me
like the most sophisticated methods
which my folks have patented since
the last bubonic fever of course
it’s no big deal to crack the skull
of a melancholy primate who wants nothing more than
to return to its own kind and fill it with electrodes, of course
these experiments will help us find out everything.
about survival even.
in the absence of forgiveness about what we leave behind…
and about privilege in subjects who laugh too often for no reason.
almost exhausted almost euphoric
walking through
the dust that plays so beautifully in the light.


traducere, Maria Magdalena Biela

Loading