Ratacind cu luna

POSTED IN classic poetry August 31, 2015

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ratacind cu luna

E-aşa frumos să rătăceşti o noapte,
cu luna, ca o amforă, pe umăr,
să simţi, asemeni fructelor prea coapte,
cum cad în tine gînduri fără număr.

Se-ntinde caldarîmul ca o apă,
ademenind molatecă piciorul,
şi casele-şi răsfaţă larg pridvorul,
în care luna n-a putut să-ncapă,

şi-a curs – argint şi miere – prin grădină…
Splendoarea ei poate-a făcut să cadă
– pierdute-ntr-o beţie de lumină –
atîtea flori de-acacia pe stradă,

şi ea-i aceea care-n astă seară
îţi face dor de-o vorbă de iubire
şi de-un fermecător odinioară
pierdut în nu ştiu cîte cimitire.

Asemeni unui braţ de fată moartă
e luna ce te duce-aşa, de umăr –
stafie, tu şi ea, din poartă-n poartă,
să numeri gîndurile fără număr.

Opreşte-te, cuprinde-ţi capu-n mîini,
şi, dacă nu se poate altfel, plîngi.
Că luna, luna asta n-o s-o stîngi
decît cu jarul soarelui de mîni…

 

Tonight the world has been able to observe a spectacular celestial phenomenon – the Supermoon, also known as the Sturgeon Moon. It is the first of three consecutive “supermoons” occurring this year.
Photo: 29.08.2015, Finland, almost midnight

 

Magda Isanos