Poeme inedite: / Unpublished poem:

POSTED IN Romanian November 5, 2023

Poeme inedite: / Unpublished poem:

Angela MARINESCU ( 8.07.1941 – 3.11.2023 )

*
cumplitul tău termen
locuință separată
în absolutul
nostru mic
și, în același timp,
de neconceput
anxietate trasă de doi cai
pe dealul cimitirului din satul
tatălui tău, acolo, în alb, se aude
zgomotul frunzelor găurite de praf

*
materie atrofiată ce locuiește în frig
ca o limbă de nisip noaptea
în deșert, atinsă de cuvintele urîte
ale mele și ale celor care apără
trupul ce este lipsit de sănătatea membranelor neuronilor preciși ca umbra
o femeie pedepsită pentru adulter
și frumusețe, îndepărtată
sosește instituția morții
și trece prin ușa lui dumnezeu

*
unde stă iubitul meu
este un spațiu unit cu timpul
ca o torță ce arde
înăuntru
fără culorile focului
este doar culoarea intensă a trupului

*
ce păcat că sînt femeie
aș vrea să fiu
măcar o oră
sub pămînt
bărbat

*
aici, pe fața mea, limbă și dinți incolăciți
de limbă
este gura casei mele
mucoase din petale de mac
numai gură numai vene albastre și roz
numai sînge indepărtat de inimă
sînge plin de literele morții
gura fină a iubirii poeziei
de dincolo de soare
și de alt soare
încă un soare
pînă la soarele autodistrugerii.

 

Angela MARINESCU

………………

Unpublished poems:

*
your terrible term
dwelling apart
in our small
and at the same time,
inconceivable
absolute
anxiety pulled by two horses
on the cemetery hill in your father’s
village, there, in white, the rustle
of leaves pierced by dust

*
atrophied matter that dwells in the cold
like a tongue of sand at night
in the desert, touched by the ugly words
of mine and those who defend
the body that is devoid of the health of the membranes of neurons as precise as the shadow
a woman punished for adultery
and beauty, distant
the institution of death arrives
and passes through god’s door

*
where my lover lives
is a space united with time
like a burning torch
inside
without the colors of fire
it’s only the intense color of the body

*
what a pity I’m a woman
I wish I were
just for an hour
underground
a man

*
here on my face, tongue and teeth coiled
by the tongue
it is the mouth of my house
mucus from poppy petals
only mouth only blue and pink veins
only blood away from the heart
blood full of the letters of death
the fine mouth of the love of poetry
from beyond the sun
and another sun
yet another sun
until the sun of self-destruction.

trad. M. M. Biela