ESEMPI / EXEMPLE / EXAMPLES

POSTED IN classic poetry June 16, 2022

ESEMPI / EXEMPLE / EXAMPLES

Anima, sii come il pino:
che tutto l’inverno distende
nella bianca aria vuota
le sue braccia fiorenti
e non cede, non cede,
nemmeno se il vento,
recandogli da tutti i boschi
il suono di tutte le foglie cadute,
gli sussurra parole d’abbandono;
nemmeno se la neve,
gravandolo con tutto il peso
del suo freddo candore,
immolla le fronde e le trae
violentemente
verso il nero suolo.
Anima, sii come il pino:
e poi arriverà la primavera
e tu la sentirai venire da lontano,
col gemito di tutti i rami nudi
che soffriranno, per rinverdire.
Ma nei tuoi rami vivi
la divina primavera avrà la voce
di tutti i più canori uccelli
ed ai tuoi piedi fiorirà di primule
e di giacinti azzurri
la zolla a cui t’aggrappi
nei giorni della pace
come nei giorni del pianto.
Anima, sii come la montagna:
che quando tutta la valle
è un grande lago di viola
e i tocchi delle campane vi affiorano
come bianche ninfee di suono,
lei sola, in alto, si tende
ad un muto colloquio col sole.
La fascia l’ombra
sempre più da presso
e pare, intorno alla nivea fronte,
una capigliatura greve
che la rovesci,
che la trattenga
dal balzare aerea
verso il suo amore.
Ma l’amore del sole
appassionatamente la cinge
d’uno splendore supremo,
appassionatamente bacia
con i suoi raggi le nubi
che salgono da lei.
Salgono libere, lente
svincolate dall’ombra,
sovrane
al di là d’ogni tenebra,
come pensieri dell’anima eterna
verso l’eterna luce.

 

ANTONIA POZZI

Antonia Pozzi, Pasturo 10 Aprile 1931

…………………

EXEMPLE

Suflete, fii precum pinul:
care toată iarna își întinde
brațele înfloritoare
în vazduhul alb și gol
și nu cedează, nu cedează,
nici dacă vântul,
aducându-i din toate pădurile
sunetul tuturor frunzelor căzute,
îi șoptește cuvinte de abandon;
nici dacă zăpada,
împovărându-l cu toată greutatea
albului ei rece,
îmbibă frunzele și le taraste
cu violență
spre negrul pământ.
Suflete, fii precum pinul;
și atunci va veni primăvara,
și-o vei simti venind de departe,
cu geamatul tuturor ramurilor goale
care vor suferi, spre-a înverzi.
Dar în ramurile tale vii,
primavara divina va avea glasul
celor mai cântătoare pasari,
iar la picioarele tale
bulgarele de care te agăți
în zilele de liniste
precum în zilele de plâns
va înflori cu primule si zambile albastre.
Suflete, fii precum muntele:
care atunci când toată valea
este un mare lac de violete
și atingerile clopotelor ies
ca nuferi albi ai sunetului,
el singur, în înălțime, se intinde
la o discutie mută cu soarele.
Umbra il invaluie
din ce in ce mai strans
și pare, în jurul frunții sale înzăpezite,
un păr greu
care-l rastoarna,
care-i impiedica saltul aerian
spre iubirea lui.
Dar dagostea soarelui
il înconjoara cu pasiune,
de-o splendoare supremă,
saruta patimas
cu razele sale norii
care se ridică din el.
Ei se ridica liberi, incet
eliberati de umbră,
suverani
dincolo de orice întuneric,
precum gândurile sufletului etern
catre lumina vesnica.

…………………

EXAMPLES

Soul, be like the pine:
that all winter long stretches
its flourishing arms
in the empty white air
and does not yield, does not yield,
not even if the wind,
bringing to him
the sound of all the fallen leaves
from all the woods,
whispers to him words of abandonment;
not even if the snow,
burdening him with all the weight
of its cold whiteness,
soaks the leaves and drags them
violently
towards the black ground.
Soul, be like the pine:
and then spring will come,
and you will feel it coming from afar,
with the groaning of all the bare branches
that will suffer, to be green again.
But in your living branches
the divine spring will have the voice
of all the most songful birds,
and at your feet the clod
to which you cling
in the days of peace
as in the days of weeping
will blossom
with primroses and blue hyacinths.
Soul, be like the mountain:
that when the whole valley
is a great lake of violets
and the touches of the bells emerge
like white water lilies of sound,
he alone, above, tends
to a silent conversation with the sun.
The shadow wraps him
closer and closer
and it seems, around his snowy forehead,
a heavy hair
that overturns him,
preventing him
from leaping airily
towards his love.
But the sun’s love
passionately encircles him
with a supreme splendour,
passionately kisses
with its rays the clouds
that rise from him.
They ascend free, slow,
free of shadow, sovereign
beyond all darkness,
like thoughts of the eternal soul
towards the eternal light.

trad. M. M. Biela