November, 2023
poeme inedite: / unpublished poems
POSTED IN Romanian November 5, 2023
poeme inedite: / unpublished poemsAngela MARINESCU, ( 8.07.1941 – 3.11.2023 )
Tu ești pasărea neagră din timpul tristeții
pentru că așa scrie în cărți
eu sînt pasărea neagră din cîmpul tristeții
pentru că așa scrie în cărți
să nu spui că și cartea și viața sînt același lucru
dacă n-ar exista cartea
n-ar exista viața
dacă n-ar exista viața
n-ar exista cartea
Biblia este un nor imens
din care va ploua pînă la sfîrșit
noi sîntem uzi
și apoi ne uscăm
uscați ca iasca
intrăm și ieșim din morminte
mai ales noaptea la ora 12
cînd fantomele ne spun adevărul
adevărul este o plăcere
cît cerul și pămîntul la un loc
pe aici rătăcim
noi plini de limfă și de plăcere
noi plini de limfă și de durere
cretinilor nimic nu este justiție
cretinilor nimic nu este plăcere
cretinilor totul este numai durere
acum cînd părul negru dispare
acum cînd părul pubian reapare
ca iarba peste morminte
*
* *
mătasea neliniştii mele adînci s-a apropiat
inconştient, întîmplător,
de întunericul cel mai dens al nopţii şi al morţii
noaptea îmi mîngîie trupul (oare el primeşte acest dar întunecat şi necunoscut
şi aduce odată cu diamantul negru obscenitatea ultimă?)
şansă pe care nu am ratat-o dar care se întoarce împotriva instinctului de conservare
ştreang rămas în afara noastră, dincolo de rîu, neatins de peştii cenuşii
alerg înspre noi tărîmuri în urma cărora rămîn paşii morţii
moartea – detaşare ultimă, nicicînd dureroasă poate autodistrugătoare
erotism înalt
rude cu buzele sfîşiate şi cu spinarea îndoită de suferinţă
stingere amară a focului locuirii pe acest pămîntpietre şi viermi, scule şi tehnică a puterii, cuprinse între ghearele fiarei pe moarte
curge sînge din gura fiarei şi dintre firele subţiri ale mătăsii mele
mortarul dorinţei
nu mă îngrop, nu-mi bag capul în nămolul ce curge pe dinăuntru
sînge, nămol, pietre şi durere vaginală cînd vine noaptea
cînd vine noaptea încep să mă sugrum
cu mîinile acoperite de pielea mea atinsă de moarte şi de dorinţă
dorinţa de a muri, de a pleca, de a atinge puterea amară a celuilalt
răsfrîngerea neagră a luminii verzi a memoriei vaste şi vechi ce se sufocă încet şi sigur
*
* *ciudată rostogolire de cuie
inima amintindu-mi se simte
lovită
de tine un tînăr cu
sperma ca laptele negru al morții
să plîng apoi să zbor
deasupra unui ținut străin
unde puterea cuvintelor lovește
cuiele creierul sperma părul
și realitatea ta obosită
așa încît își ia altă față altă circumcizie
altă gură
realitatea mea are forma bocancilor Tăi din fier cu ținte
uneori a unui cuțit din oțel
și lacrimile se zbicesc pe malurile
fluviilor monstruoase și pline de
noroi și pe biserica de ceară
din ochii albi ai orbilor*
* *moarte cu ritm
ritm dat dracului
printre negri, peste negri, pentru negri
suflă vîntul noaptea pe drum
noaptea pe drum e un suflu al vitezei muribundului
(dungă pe cer) (nişă în gang).
răscolesc cu gura un gram de apă grea
informaţia încă nu a venit
vino odată, şi scoate tot din mine.
tot conţinutul
numai formă să fiu.
creier.
lichea.
*
* *în spațiul dintre mine și Tine
s-au întîmplat atîtea lucruri
neobișnuite cît semințele de
floarea soarelui vara
pe întuneric
rele unele bune altele
nu pot să le socotesc
mă macină gîndul morții
pe Tine nu Te macină decît
narcisismul dumnezeirii Tale
Te întărește gîndul morții noastre
crești văzînd cu ochii
pe măsura efemerului
si veșnicului nostru sfîrșit
dar s-a mai întîmplat ceva
ce mă doare
ca sabia otrăvită a lui Hamlet
adică sabia care l-a otrăvit pe Hamlet
cît de mult m-am îndrăgostit de Hamlet
cînd aveam 14 ani
vîrsta la care
s-a adăugat tuberculoza mea
de abanos și sînge.
*
* *un avion de luptă loveşte un alt avion de luptă
lupta se dă în biserică
copilul, teribil de inteligent şi de vulgar, pentru că şi el iubeşte viaţa şi urăşte viaţa
gena chinului în limba umflată
cineva mi-a şoptit cineva nevăzut mi-a spus că Bach este obsedat sexual
pentru că este monoton ca un pian ce este programat să cînte singur
monotonia matematicii muzicii nu îmi repugnă
celula de beton armat în care locuiesc
frigul din mine şi frigul din afară se distrug reciproc
frigul împotriva frigului moartea împotriva morţii
viaţa împotriva morţii viaţa împotriva vieţii
un soldat fanatizat şi educat ca un orb împotriva unui imperiu
vena neagră a tăcerii
îmi plac cei care tac cînd sînt desfiguraţi în mijlocul societăţii
atunci se vede instinctul şi conformismul
mi-am zdrobit cuvintele pentru că mi-au fost zdrobiţi plămînii
şi nu am vrut să mi se întîmple acest lucru idiopaticlatră, nu vorbi cu mine, nu aud bine decît
animalele
şi focul
………………….
Poeme inedite: / Unpublished poem:
You are the black bird of the time of sorrow
because it says so in the books
I am the black bird on the field of sorrow
because it says so in the books
don’t say that the book and life are the same thing
if there was no book
there would be no life
if there was no life
there would be no book
The Bible is a huge cloud
from which it will rain until the end
we are wet
and then we dry off
tinder dry
we go in and out of the tombs
especially at midnight
when ghosts tell us the truth
the truth is a pleasure
as heaven and earth together
here we wander
full of lymph and pleasure
full of lymph and pain
to cretins nothing is justice
to cretins nothing is pleasure
to cretins everything is only pain
now that the black hair disappears
now that pubic hair reappears
like grass over graves*
* *
the silk of my deep anxiety
has unconsciously, accidentally, aproached
the densest darkness of night and death
the night caresses my body (does it receive this dark and unknown gift
and brings with it the black diamond the ultimate obscenity?)
a chance that I haven’t miss, but that goes against the instinct of preservation
rope left outside us, beyond the river, untouched by the gray fish
I run towards new lands where the footsteps of death stay behind
death – ultimate detachment, never painful, perhaps self-destructive
high eroticism
relatives with torn lips and backs bent in pain
bitter extinction of the fire of dwelling on this earth
stones and worms, tools and power techniques, caught between the claws of the dying beast
blood flows from the beast’s mouth and from the thin threads of my silk
the plaster of desire
I don’t bury myself, I don’t bury my head in the mud that flows inside
blood, mud, stones and vaginal pain when night comes
when night comes I begin to choke
with my own hands covered by my skin touched by death and desire
the desire to die, to leave, to touch the bitter power of the other
the black reflection of the green light of the vast and old memory that slowly and surely suffocates
*
* *
strange rolling of nails
the heart reminding me feels
struck
by you a young man with
sperm like the black milk of death
to cry then to fly
above a foreign land
where the power of words hits
the nails the brain the sperm the hair
and your tired reality
so that it takes another face another circumcision
another mouth
my reality is in the shape of Your iron boots with spikes
sometimes of a steel knife
and the tears dry on the banks
of monstrous and muddy rivers
and on the waxen church
of the white eyes of the blind
*
* *
death with rhythm
damned rhythm
among blacks, above blacks, for blacks
the wind blows on the road at night
at night on the road there is a breath of the speed of the dying
(stripe on the sky) (niche in the gangway).
I slurp up a gram of heavy water with my mouth
the information has not yet come
come at once, and get it all out of me.
all the content
only form to be.
brain.
scum
*
* *
in the space between me and You
so many unusual things have happened
as the sunflower seeds
in summer
in the dark
bad some good others
I can’t count
I’m consumed with the thought of death
You’re consumed only
with the narcissism of Your divinity
The thought of our death strengthens you
You grow up visibly
according to our ephemeral
and eternal end
but something else has happened
that pains me
Like Hamlet’s poisoned sword
that is the sword that poisoned Hamlet
how much I fell in love with Hamlet
when I was 14
the age
when my tuberculosis
of ebony and blood
was added
*
* *
a fighter jet hits another fighter jet
the battle is in the church
the child, terribly clever and vulgar, because he too loves life and hates life
the torment gene in the swollen tongue
someone whispered to me someone unseen told me that Bach is sexually obsessed
because he’s monotonous like a piano that’s programmed to play itself
the monotony of music’s mathematics does not repel me
the armored concrete cell I live in
the cold inside me and the cold outside destroy each other
the cold against the cold the death against the death
the life against the death the life against the life
a fanatical soldier educated as a blind man against an empire
the black vein of silence
I like those who are silent when they are disfigured in the midst of society
then you see instinct and conformity
I’ve crushed my words because my lungs have been crushed
and I didn’t want this idiopathic thing to happen to mebark, don’t talk to me, I can only hear well
the animals
and the fire
trad. M. M. Biela
Poeme inedite: / Unpublished poem:
POSTED IN Romanian November 5, 2023
Poeme inedite: / Unpublished poem:Angela MARINESCU ( 8.07.1941 – 3.11.2023 )
*
cumplitul tău termen
locuință separată
în absolutul
nostru mic
și, în același timp,
de neconceput
anxietate trasă de doi cai
pe dealul cimitirului din satul
tatălui tău, acolo, în alb, se aude
zgomotul frunzelor găurite de praf*
materie atrofiată ce locuiește în frig
ca o limbă de nisip noaptea
în deșert, atinsă de cuvintele urîte
ale mele și ale celor care apără
trupul ce este lipsit de sănătatea membranelor neuronilor preciși ca umbra
o femeie pedepsită pentru adulter
și frumusețe, îndepărtată
sosește instituția morții
și trece prin ușa lui dumnezeu*
unde stă iubitul meu
este un spațiu unit cu timpul
ca o torță ce arde
înăuntru
fără culorile focului
este doar culoarea intensă a trupului*
ce păcat că sînt femeie
aș vrea să fiu
măcar o oră
sub pămînt
bărbat*
aici, pe fața mea, limbă și dinți incolăciți
de limbă
este gura casei mele
mucoase din petale de mac
numai gură numai vene albastre și roz
numai sînge indepărtat de inimă
sînge plin de literele morții
gura fină a iubirii poeziei
de dincolo de soare
și de alt soare
încă un soare
pînă la soarele autodistrugerii.
Angela MARINESCU
………………
Unpublished poems:*
your terrible term
dwelling apart
in our small
and at the same time,
inconceivable
absolute
anxiety pulled by two horses
on the cemetery hill in your father’s
village, there, in white, the rustle
of leaves pierced by dust*
atrophied matter that dwells in the cold
like a tongue of sand at night
in the desert, touched by the ugly words
of mine and those who defend
the body that is devoid of the health of the membranes of neurons as precise as the shadow
a woman punished for adultery
and beauty, distant
the institution of death arrives
and passes through god’s door*
where my lover lives
is a space united with time
like a burning torch
inside
without the colors of fire
it’s only the intense color of the body
*
what a pity I’m a woman
I wish I were
just for an hour
underground
a man
*
here on my face, tongue and teeth coiled
by the tongue
it is the mouth of my house
mucus from poppy petals
only mouth only blue and pink veins
only blood away from the heart
blood full of the letters of death
the fine mouth of the love of poetry
from beyond the sun
and another sun
yet another sun
until the sun of self-destruction.trad. M. M. Biela
