UN MAR DULCE, DULCE / A SWEET, SWEET APPLE

POSTED IN Mariana April 21, 2023

UN MAR DULCE, DULCE / A SWEET, SWEET APPLE

Vorbești, vorbești
– și mai ales umbli pe străzi fără tine,
doar cu o ușoară bâțâială a capului
și cu multe (oh, foarte multe)
bune intenții pentru prima zi a anului…
Și monstruozitatea poate fi contemplată!
Într-o iarnă,
pe lângă somnolentele case săsești,
ai văzut țâșnind din zăpada murdară
imaginea unui adolescent monstruos
și inocența ta
(linguriță cu miere a celor care își fac
la timp studiile)
s-a mai scurtat cu un cap:

Ascultă! Ascultă!
„Nu oricine este în stare să-și simtă capul ca o plăcintă.”
„Ascultă! Tatăl meu bate apa orăcăitoare cu o ramură verde de arin
și surorile mele mângâie cu brațele lor de spumă
proaspetele insule de ierburi, de nuferi și gladiole…
Ascultă!”

„Cine nu cunoaște revolta,
– pata sângerie sub unghie
și plutirea ușoară deasupra meselor cu fiole –
nici nu trebuie să mănânce strugurii de septembrie”…
Ascultă! Ascultă!

Uneori monstruozitatea vine din noi
și poate fi și atunci contemplată,
– cămașa albă lipită de trup
și picăturile de ser visând geografia unei patrii imaginare
(a poemelor de la 17 ani, de exemplu)

Dar tu umbli pe străzi fără tine,
doar o ușoară bâțâială a capului.
Tu chiar miroși ca poemele de la 17 ani:

„Mi-e tot mai frig
și nu mai am nebunia, umilința, nebunia…
Într-o coajă de măr dulce, dulce
îmi înfig unghiile
și nu mai am umilința, nebunia, umilința…”

Uneori, monstruozitatea e ceva care vine dinăuntru
– un salut cordial al cărnii
al ochiului strivit,
prin care și acum te visez…

Mariana MARIN

………………….

A sweet, sweet apple

You talk, you talk
– and mostly you walk the streets without you,
with just a slight nod of the head
and lots (oh, lots)
of good intentions for the first day of the year…
Even the monstrosity can be contemplated!
One winter
past the sleepy Saxon houses,
you saw the image of a monstrous teenager
sprouting from the dirty snow
and your innocence
(spoonful of honey of those who study
on time)
has shortened by a head:

Listen! Listen!
“Not everyone is able to feel their head like a pie.”
“Listen! My father beats the croaking water with a green alder branch
and my sisters caress with their foam arms
the fresh islands of herbs, water lilies and gladioli…
Listen!”

“He who does not know the revolt,
– the bloody stain under the nail
and the light floating above the tables with vials–
should not even eat the September grapes”…
Listen! Listen!

Sometimes monstrosity comes from within us
and can be contemplated even then,
– the white shirt stuck to the body
and the serum droplets dreaming the geography of an imaginary homeland
(of 17-year-old poems, for example)

But you walk the streets without you
with just a slight nod of the head.
You do smell like the 17-year-old poems:

“I’m getting colder
and I no longer have the madness, the humiliation, the madness…
Into a sweet, sweet apple skin
I dig my nails
and I no longer have the humility, the madness, the humility…”

Sometimes the monstrosity is something that comes from within
– a cordial greeting of the flesh
of the crushed eye,
through which even now I dream of you…

trad. M. M. Biela