April, 2022

SO ZU SAGEN ICH / SO TO SPEAK I / EU CA SA ZIC ASA

POSTED IN Roland April 7, 2022

SO ZU SAGEN ICH / SO TO SPEAK I / EU CA SA ZIC ASA

Warum
dies stumpfe Gesicht,
das ich schlagen möchte,
im Spiegel,
in der Verschlissenheit,
Unsicherheit,
was heute geschieht.
Soll ich
Entschlüsse fassen –
du wartest
dreizehn Sekunden, ach,
ein Jahrtausend,
irgendwo platzt
jetzt der bunte Ballon,
Gelächter lauthals,
das die Grimassen verziert,
und Sintfluten Schlamm,
die ein Gebirgsdorf verschütten,
während
das Seeziel
getroffen wird
(dort wo Aphrodite einst
Elementen entstieg).
Mein ur-uraltes Peru,
sonnenanbetend, mit
Blutopfern, schöne
Partien einer Landschaft, die stirbt.
Glorreiche Muskelspiele, dem
Sixtus
an die Kapellendecke gehext,
freilegen!
Das Würgen und das Erbrechen der
unerbittlichen Nacht,
wenn sie ihr Ende
nicht sieht.
Ob die Fiebernde ihre schale Brühe
geschlürft hat,
oder
sind die Schmerzen
zu stark in der Speiseröhre
nach dem heroischen halben Schritt
durchs Jahrhundert?
Die Kehle
ganz ausgedörrt, Herr
Marquis Posa,
alles so rot, glühend rot.
Von den niemals geschrieenen
Worten.
Und meine Glieder
in Ohnmachtsliebe
verstreut
auf dem zerfetzten Terrain.
D o c h a n B l u m e n f e h l t ‘ s i m R e v i e r .

ROLAND ERB

…………….

SO TO SPEAK I

Why
this dull face
that I want to hit
in the mirror,
in the wear and tear,
uncertainty,
what is happening today.
Should I
make decisions –
you’re waiting
thirteen seconds, alas,
a millennium
somewhere now
the colorful balloon
is bursting,
loud laughter
that adorns the grimaces,
and deluges of mud,
burying a mountain village,
while hitting
the sea target
(where Aphrodite once
emerged
from the elements).
My primeval Peru,
worshiping the sun, with
blood sacrifices, beautiful
parts of a landscape that is dying.
Reveal glorious muscle flexions,
with the bewitched Sixtus
on the chapel’s ceiling!
The gagging and vomiting of the
unrelenting night,
when she doesn’t see
her end.
Whether the feverish sipped
its stale broth,
or
is the pain
in her esophagus too severe
after the heroic half step
through the century?
The throat is
all parched, sir
Marquis Posa,
everything so red, glowing red.
From the never-screamed
words.
And my limbs
in fainting love
scattered
on the tattered terrain.
B u t t h e f l o w e r s a r e m i s s i n g i n t h e p r e c i n c t!

…………..

EU CA SA ZIC ASA

De ce
acest chip tern
pe care vreau să-l lovesc
în oglindă,
în uzura,
incertitudinea
a ceea ce se întâmplă astazi.
Trebuie să iau hotariri-
astepti
treisprezece secunde, vai,
un mileniu
undeva acum balonul colorat
explodeaza,
râsete zgomotoase
care impodobesc grimasele,
si potopuri de noroi
care îngroapă un sat de munte,
in timp ce
ținta mării
este lovita
(acolo, unde, candva, Afrodita a aparut
din elemente).
Peru-ul meu primordial,
adorator al soarelui, cu
sacrificii de sânge, parti frumoase
ale unui peisaj care moare.
Dezvaluie
magnifice flexii musculare
cu Sixtus
fermecat pe tavanul Capelei!
Strangularea și vărsăturile
noaptii necruțătoare,
când ea nu-si vede
sfarsitul.
Oare cea febrila a sorbit
supa ei statuta
sau
durerea din esofag
este prea puternica
după eroica jumătate de pas
de-a lungul secolului?
Gatul
complet uscat, domnule
Marchiz Posa,
totul atât de roșu, roșu strălucitor.
De cuvintele
nicodata strigate.
Și membrele mele
risipite
în dragoste neputincioasa
pe terenul sfâşiat.

D a r f l o r i l e l i p s e s c i n c a r t i e r .

trad. M. M. Biela

AUCH HEUTE / TODAY AS WELL / CHIAR ȘI ASTAZI

POSTED IN Roland April 7, 2022

AUCH HEUTE / TODAY AS WELL / CHIAR ȘI ASTAZI

Auch heute und jeden Tag,
ich in meiner Beschränkung,
in meiner Isolation,
im Aufsparn der Kräfte,
der alten, unausschöpflichen Kräfte,
die ich nicht nach dem Herzen
anspannen kann.

ROLAND ERB

…………..

TODAY AS WELL

Even today and every day
I in my limitation
in my isolation
in conserving the strength,
the ancient, inexhaustible strength,
which I cannot harness according
to the heart.

……………

CHIAR ȘI ASTAZI

Chiar și astăzi și în fiecare zi
eu, in limitarea mea
în izolarea mea,
în a-mi conserva fortele,
vechile, inepuizabilele forte
pe care nu le pot exploata
conform inimii.

trad. M. M. Biela

ADEMENIREA / THE LURING

POSTED IN Romanian April 7, 2022

ADEMENIREA / THE LURING

Stau între pumn și destinația lui – spun

Dar tu intră în poemele mele. Dormi. Scrie. Respiră.
Stapânește pământul. Stăpânește-ți femeile tale. Culcă-te sub
ochii mei
cu oricare dintre ele

Eu mă așez – reflex mereu zi de zi –
între pumn și destinația lui
Recunosc: e locul meu spaima mea. Aici le concep
aici le port aici le nasc pe ele poemele:
din violență le smulg

Nu te iubesc. Nu. Cu mâinile vârâte până la coate
în buzunare
fluier
îți fluier în față: nu te iubesc
tu carnasierule ispită cauză ultimă a nesomnului
Cu mâinile în buzunare hulesc
te hulesc
Mint că nu am nevoie de tine

Nu dorm – deci nu te visez
Pur și simplu mă plimb prin lume cu imaginea ta
ca o schijă fierbinte
înfiptă în mine
pur și simplu te tutuiesc fără rușine
te mototolesc te înfrâng vreau din gura mea să te scuip
te-ntrerup te huiduiesc
ca evreii pe Dumnezeul cel așteptat și-ntrupat
ca evreii la Paști pe Mesia

Dar vino în poemele mele:
ești unicornul pe care vreau să-l pecetluiesc într-un vers
ca-ntre gratii cu șapte zăvoare

Te poftesc oho te poftesc. Și știu legea
(memoria mea mi-o repetă răspicat):
nu te ating nu te ating nu te ating

Locul meu e pentru totdeauna fixat: între pumn
și destinația lui. Aici
în rana mea intră și tu:
iubește-ți femeile culcă-te cu oricare din ele mie imi ești
interzis
(însă poartă-mă-n nări în văz în auz
poartă-mă
ca pe o remușcare acută ca pe-o vinovăție împlinită
acolo la tine în creier)

Poruncesc: intră-n poem tolănește-te-n el:
în spațiile albe dintre versuri dintre negații
îți permit să-ți faci loc – deci respiră

MARTA PETREU

…………..

THE LURING

I stand between the fist and its destination – I say

But you enter my poems. Sleep. Write. Breathe.
Master the earth. Master your women. Lie under
my eyes
with any of them

I situate myself – reflex always day by day –
between the fist and its destination
I admit: it’s my place my fear. Here I conceive them
here I bear them here I birth them the poems:
from violence I snatch them

I do not love you. No. With hands up to my elbows
in my pockets
I whistle
I whistle in your face: I don’t love you
you predator temptation the ultimate cause of sleeplessness
With my hands in my pockets I boo
I boo you
I lie that I don’t need you

I don’t sleep – so I don’t dream of you
I simply walk through the world with your image
like a hot shrapnel
stuck in me
I simply call you by name shamelessly
I’m crumpling you I’m defeating you I want to spit you out of my mouth
I interrupt you I’m booing you
like the Jews, the God who was expected and begotten
like the Jews at Easter the Messiah

But come into my poems:
You are the unicorn I want to seal in a verse
like between the bars with seven latches

I invite you, oh, I invite you. And I know the law
(my memory repeats it to me bluntly):
I won’t touch you I won’t touch you I won’t touch you

My place is forever fixed: between the fist
and its destination. Here
Into my wound you enter too:
love your women sleep with any of them you’re
forbidden to me
(but carry me in your nostrils in your sight in your hearing)
carry me
as a keen remorse as a guilt fulfilled
there in your brain)

I command: enter the poem, lie idle in it:
in the white spaces between the lines between the negations
I’ll allow you to make room – so breathe

trans. M. M. Biela

WOLHYNIEN / VOLÂNIA / VOLHYNIA

POSTED IN Roland April 7, 2022

WOLHYNIEN / VOLÂNIA / VOLHYNIA

 

Das Wort
fiel im Traum,
ich sah, wie ich mein eigenes
Grab schaufeln musste.
Die Erde war hart
gefroren mit
riesigen Kieseln,
ich hatte bald
brennende Blasen
an beiden Händen,
ich schwitzte, ich fror, ich
konnte nicht denken.
Hinter mir,
mit dem Gewehr mein Wächter,
er trieb mich
mit fremdem, deutschem Kommando,
sobald ich erlahmte.
Mitten im Krieg wars
im Traum,
ich trug einen schütteren Bart,
graue Schläfenlocken,
stand schräg
im zerschlissenen Kittel.
Ich grub und konnte nicht
fertig werden.

ROLAND ERB

………….

VOLÂNIA

Cuvantul
a cazut in vis
M-am văzut cum
trebuia sa-mi sap propriul mormânt.
Pământul era inghetat,
tare, cu
pietricele imense,
am avut in curand
bășici arzătoare
la palmele amandoua,
transpiram, înghețam,
nu puteam gândi.
În spatele meu,
gardianul cu pusca lui,
ma impingea
cu o comandă străină, germană,
de îndată ce ma inmuiam.
Era în mijlocul războiului,
într-un vis,
purtam o barbă rara,
perciuni cenusii,
stăteam aplecat,
într-o salopeta zdrențuită.
Săpam și nu puteam
termina.

…………….

VOLHYNIA

The word
fell in a dream,
I saw how
I had to dig
my own grave.
The ground was frozen
hard with
huge pebbles,
I had soon
burning blisters
on both hands,
I was sweating, I was freezing, I
couldn’t think.
Behind me,
my guard with his gun ,
he drove me
with foreign, German commands,
as soon as I got tired.
It was in the middle of the war
in a dream
I wore a thinning beard
gray side-locks,
stood askew
in a tattered overall.
I was digging and I couldn’t
finish.

trad. M. M. Biela