Oda (in metru antic) / Ode (in antique meter)

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English February 6, 2018

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Oda (in metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Sîngurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
Mihai Eminescu
………………………………………
Ode (in antique meter)

 

Didn’t believe I’d ever learn to die;
Ever young, veiled in my toga,
My dreamy eyes I always raised to the star
Of solitude.

When suddenly you emerged in my way,
deep agony, you, painfully sweet…
I drank to the bottom the voluptuousness of death
merciless.

Doleful I burn alive tortured like Nessus.
Or like Hercules poisoned by his tunic;
My ardor to quench I cannot with all
waters of the sea.

Devoured by my own dream, I sigh and moan,
On my own pyre, I am melting in flames…
May I resurrect luminous from it, like
the Phoenix Bird?

Perish from my way the bewildering eyes,
Return to my heart, sweet indifference;
So I can peacefully die,
To me myself return!

English version, Maria Magdalena Biela