contemporary poetry
30 și ceva de ani / 30 or so years
POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English August 26, 2021
30 și ceva de ani / 30 or so years30 și ceva de ani
și tocuri nesigure
deasupra unui oraș înțepat de artificii
ne adunaserăm să privim sfârșitul unui
secol prin obiective întoarse
și imaginile celor apropiați se făcuseră
subțiri cât bățul de chibrit
sfârâiau rapid și se stingeau în paharele
cu șampanie
peste tot în jurul meu bărbați țineau de
mijloc femei bătrâne și le spuneau
să nu se teamă
dar fețele lăsate tremurau, cutele se
adânceau și păreau gata să intre
în mormânt
ce prostie teama când ești deasupra unui oraș
și poți vedea mersul celorlalți fără ca ei să știe
strigătele și râsetele lor de pescăruși confuzi
care-și fac din confetti un refugiu00:10 e un timp nou și nu simt nimic diferit
nu mi-e teamă și niciun tânăr nu
îmi șoptește să am curaj
picioarele sunt încordate, da, genunchii obosiți,
dar aș putea aștepta aiciANDREEA APOSTU
……………………………
30 or so years
30 or so years
and insecure heels
over a city stung by fireworks
we had gathered to watch the end of a
century through turned lenses
and the images of those close to us had become
thin as a matchstick
they sizzled quickly and went out in their glasses
with champagne
all around me men held
old women and told them
not to be afraid
but the falling faces trembled, the wrinkles
deepened and seemed ready to enter
the grave
what nonsense fear when you are above a city
and you can see the way others walk without them knowing
their shouts and laughter of confused seagulls
making confetti their refuge00:10 It’s a new time and I don’t feel anything different
I’m not afraid and no young man
whispers to me to have courage
legs are tense, yes, knees tired,
but I could wait heretraducere, Maria Magdalena Biela
Prezența ta / Your presence
POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English August 26, 2021
Prezența ta / Your presencePrezența ta, un corp greu dislocând aerul,
e unul dintre lucrurile la care îmi place să
mă gândesc
când frica își sapă tranșee în camera mea
pentru un război de uzură
sunt moduri de a vedea oameni și moduri de a-i simți
cu partea lăuntrică a pielii
așa cum insectele pot simți o ușoară vălurire a aerului
de către o mână ostilă
și să zboare în ultima clipă
ele gustă lumea prin antene
eu
prin organul mai mare decât inima care
mă închide perfect
până la ultimul nasture
Prezența ta, deci, un corp greu,
apropiindu-se
făcând aerul să se împingă
și răsuflarea să se oprească pe vârful
limbii
făcând soldații drepți de plumb să se înmoaie
ca figurinele de lut trimise pe ape
Iubesc și asta ar fi un lucru banal ca
o linguriță de zahăr într-o cană cu ceai
dacă n-ar interveni mai întâi distanța
și-apoi anii de care ai nevoie ca să fii tot tânăr
Ar fi banal dacă apropierea ta nu m-ar tulbura
așa cum apropierea rapidă a unei mașini
tulbură, pe un drum întunecat,
animalele miciANDREEA APOSTU
……………………..
Your presence
Your presence, a heavy body displacing the air,
is one of the things I like to
think about
when fear digs trenches in my room
for a war of attrition
there are ways to see people and ways to feel them
with the inside of the skin
just as insects can feel a slight ripple of the air
by a hostile hand
and fly at the last minute
they taste the world through antennae
I
through the organ larger than the heart which
closes me perfectly
to the last button
Your presence, therefore, a heavy body,
It is approaching
making the air push
and the breath to stop on the top
of the tongue
making the lead soldiers soften
like clay figurines sent over the water
I love and that would be a trivial thing like
a teaspoon of sugar in a cup of tea
if the distance did not intervene first
and then the years you need to be young
It would be commonplace if your approach didn’t disturb me
such as the rapid approach of a car
disturbs on a dark road,
small animals
Traducere, Maria Magdalena Biela
De două săptămâni / For two weeks now
POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English August 26, 2021
De două săptămâni / For two weeks nowDe două săptămâni nu mă mai așez
ghemuită lângă telefon
ca să mă ferească altcineva de tristețe
nu mai împachetez și despachetez
genunchii din rochia de casă
ca pe două bucăți de unt râncede
au dispărut firele de păr tăiate
au dispărut și vânătăile pe care mi le
făceam singură
ca să nu vomit în fiecare seară animale diforme
în poala unui bărbat
mai aud doar cum picură apa
pe creierul condiționat
picătura mea chinezeascăpentru o femeie singură de 30 de ani
vocea de seară e cel mai mare pericol
poate produce iritații la nivelul pieptului
erizipel și lupus
poate atrofia creierul până la mărimea
unei nuci verzi
în care crește amărăciunea
poate tăia julien liniștea până ustură
până ajungi să plângi când scapi lingurița
cu zahăr pe jos
când îți vorbește despre o rezervație părăsită
în urma unui măcel
când cineva îndrăznește să te iubeascăajungi să înregistrezi poeme travestite
niște pietre lucioase trimise în eter
unde căderea e lentă și fără atingeri
dacă se întâmplă să le asculți
sunt înregistrările unei fetițe care-și
roagă agresorul
să o ducă acasăANDREEA APOSTU
—————————–
For two weeks now
For two weeks now
I don’t sit huddled by the phone
for someone else to keep me away from sadness
I no longer wrap and unpack
the knees in my house dress
like two pieces of rancid butter
the cut hairs are gone
and the bruises
I used to give myself
so as not to vomit deformed animals every night
in the lap of a man
I can only hear the water dripping
on the conditioned brain
my Chinese dropfor a single woman in her 30s
the evening voice is the greatest danger
may cause chest irritation
erysipelas and lupus
can atrophy the brain to size
of a green walnut
in which bitterness increases
can julien cut the silence
till it stings
until you get to cry when you drop the teaspoon
with sugar on the floor
when he tells you about an abandoned reservation
following a massacre
when someone dares to love youyou end up recording disguised poems
some shiny stones sent into the ether
where the fall is slow and untouched
if you happen to listen to them
are the records of a little girl who
asks her aggressor
to take her homeTraducere, Maria Magdalena Biela
o bilă de plumb / a lead ball
POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English August 26, 2021
o bilă de plumb / a lead ballGreutatea ta o bilă de plumb
rostogolindu-se de la sâni până la sex
zdrobind în mine rând pe rând figurinele
etice ca pe niște cochilii abandonate de melci,
strivind nodurile și pielița întărită a
boabelor de struguri,
rezistența mea la corpurile tinere.
e și asta o formă de scăpare
când ai ratat cam tot ce se poate rata
și dragostea a devenit o mutilare pe dinăuntru
o ajustare a sentimentelor la conturul neutru al
mulțumirii
aștept corpul ca pe o incizie simplă, într-un pat curat,
în care e posibil să o iau de la capăt
să nu mai fiu un om surpat
un om care nu a fost pregătit niciodată
în care e posibil să fac un mic șantier
o construcție regulamentarăANDREEA APOSTU
———————————-
a lead ball
Your weight is a lead ball
rolling from breasts to sex
crushing ethical figurines in me one by one
like abandoned snail shells,
crushing the knots and the hardened skin of
grapes,
my resistance to young bodies.
this is also a form of escape
when you’ve missed just about anything you can miss
and love became an inward mutilation
an adjustment of feelings to the neutral contour of
contentment
I wait for the body like a simple incision, in a clean bed,
in which it is possible to start all over again
to no longer be a collapsed being
a being who has never been prepared
in which it is possible to make a small construction site
a regulatory construction
Traducere, Maria Magdalena Biela
DIRECT IN CARNE / DIRECTLY IN THE FLESH
POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English August 26, 2021
DIRECT IN CARNE / DIRECTLY IN THE FLESHdescopăr din ce în ce mai mult cartierul dejist
cu verdeața ieșită prin crăpături
un fel pripyat relocuit unde copacii se hrănesc
direct din pereți radioactivi
iar florile ghidează insecte cu semnale luminoase
faptul că și un peisaj socialist se poate sfârși
mă liniștește și
mă face să proiectez cadre în care
crengile sparg geamuri dinăuntru
suntem un cuplu industrial
avem platforma noastră de beton
cu urme de doze și mucuri de țigară pe care le
strângem apoi într-o pungă
acolo privim soarele și scheme astrale
despre cum rezultatul biopsiei va fi bun
cine ar fi crezut că radiațiile provoacă
tumori lucioase ca bucățelele
de antracit
cu puțin noroc o să pot descoperi cu tine
dezastrul
și nu vor fi fost decât teama și strigătele
aruncate înainte de somn
pentru că alunec
totul va fi nou plin de o forță sigură
care mă va face să merg mult
mai mult decât acum când desenez cu capătul
aprins direct în carne
Andreea Apostu……………………………..
DIRECTLY IN THE FLESH
I’m discovering more and more the “dejist” neighborhoodwith the greenery coming through the cracks
a kind of relocated “pripyat” where the trees feed
directly from radioactive walls
and flowers guide insects with light signals
the fact that even a socialist landscape can end
reassures me and
makes me design frames in which
branches break glass from the inside
we are an industrial couple
we have our concrete platform
with traces of cans and cigarette butts which
we then collect in a bag
there we watch the sun and astral schemes
about how the biopsy results will be good
who would have thought that radiation causes
shiny tumors like little pieces
of anthracite
With any luck I’ll be able to find out with you
the disaster
and it would have been nothing but fear and shouting
cast before sleep
because I’m slipping
everything will be new full of a sure force
which will make me walk a lot
way more than I do now when I draw
with the burning end directly in the flesh
Traducere, Maria Magdalena Biela
CA UN PUMN DE ALICE / LIKE A FISTFUL OF BUCKSHOT
POSTED IN contemporary poetry, translated Romanian-English August 26, 2021
CA UN PUMN DE ALICE / LIKE A FISTFUL OF BUCKSHOT
Am 30 de ani ca un pumn de alice și omultitudine de obiecte și atitudini pe care
le-aș putea descrie sau enumera
ca să devin o poetă a
acumulării
cum am auzit recent despre o tipă care aduna
în poezia ei orice
la fel ca bătrânii care de la un timp încep
să strângă pe balcon toate vechiturile din oraș
în simplitatea mea de începătoare se aud
doar detunături
ca săptămâna trecută când ceva a explodat
și în mine se auzea țiuitul prelung pe care îl
scot două microfoane pornite când se ating
am apăsat singură butonul off de pe microfonul
care insista să transmită unui public adult
o voce nepregătită, rârâită
am o limbă leneșă, mi-a spus doctorul
dintre cele făcute să ascundă un bănuț de argint
ANDREEA APOSTU……………………………
LIKE A FISTFUL OF BUCKSHOT
I have 30 years like a fistful of buckshot and a
multitude of objects and attitudes
I could describe or list
to become a poet of
hoardinglike I recently heard about a gall who was collecting
in her poetry everything
just like the old people who after a while start
collecting on the balcony all the junk in town
in my beginner’s simplicity one can hear
only detonations
like last week when something exploded
and inside me there was the long whistle that
two on microphones produce when they touch
I pressed the off button on the microphone myself
that insisted on broadcasting to an adult audience
an unprepared, raspy voice
I have a lazy tongue, the doctor told me
one of those made to hide a silver penny
Traducere, Maria Magdalena Biela
IN MEMORIAM
POSTED IN contemporary poetry August 15, 2021
On 12.08.2021, my whole world stopped at 7.15 a.m. My Father, GRIGORE NASTASE, left this life for a better one…may HE rest in peace…Today took place his funerals……………………………………………In amintirea tatalui meu, un om bun, un tata cu suflet larg cat lumea lui Dumnezeu: GRIGORE NASTASE, plecat din asta viata in ziua de 12.08.2021, orele 7.15 a.m.De voi, ca si de viatam-am despartit nevrand.Ganditi-va la minemacar din cand in cand.…………………………………………..Stop all the clocks, cut off the telephone
Stop all the clocks, cut off the telephone,
Prevent the dog from barking with a juicy bone,
Silence the pianos and with muffled drum
Bring out the coffin, let the mourners come.Let aeroplanes circle moaning overhead
Scribbling on the sky the message He Is Dead,
Put crepe bows round the white necks of the public doves,
Let the traffic policemen wear black cotton gloves.He was my North, my South, my East and West,
My working week and my Sunday rest,
My noon, my midnight, my talk, my song;
I thought that love would last for ever: I was wrong.The stars are not wanted now: put out every one;
Pack up the moon and dismantle the sun;
Pour away the ocean and sweep up the wood;
For nothing now can ever come to any good.W H Auden
Descult prin viata
POSTED IN contemporary poetry June 18, 2021
Descult prin viataDescult prin viata
storc amanuntele
sub talpa-mi, cruntele
curg de pe ata.Piciorul greu
divin judecator
sta-n aer rabdator
un semizeu.Pandesc, cu jind,
sa-i vad miscarile
determinarile
nesovaind.Cum sa ma rog?
Sfinte piciorule,
iarta, calaule,
‘ncaltat milog.Mereu sunt doi:
descult Puternicul
‘ncaltat cucernicul
ciudat altoi.Cand descaltatu’
sa simta viata vrea
in cale.i, piaza rea,
sta incaltatu’.Impiedicat
mi-e mersul pe pamant.
Ce mai bipeda sunt…
Ce mai pacat.Maria Magdalena Biela
Das Ohr / The ear / Urechea
POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 18, 2021
Das Ohr / The ear / Urechea
Wir halten das offene Ohr
an die Erde, sehr schwach
dringt ein Beben herauf
wie von hastig stampfenden Hämmern
weit über Land oder
Panzerketten, die blindwütig
Dörfer einebnen, wir halten
das offene Ohr an die Erde,
sehr schwachRoland Erb
————————————–
The ear
We keep the open ear
to the earth, very faint
a tremor comes up
as of hastily pounding hammers
far over land or
chains of tanks blindly leveling
villages, we keep
an open ear to the earth,
very faintly——————————–
Urechea
Ținem urechea deschisă
la pământ, foarte slab
un tremur se simte
ca de ciocănele care bat în grabă
departe peste pamant sau
șenile de tancuri niveland orbește
satele, noi păstrăm
o ureche deschisă la pământ,
foarte slabTranslated by Maria Magdalena Biela
SPRENGUNG DER PAULINERKIRCHE IM JAHR 1968 / THE DEMOLITION OF PAULINER CHURCH IN 1968 / DEMOLAREA BISERICII PAULINER ÎN 1968
POSTED IN contemporary poetry, translated German-English June 2, 2021
SPRENGUNG DER PAULINERKIRCHE IM JAHR 1968 / THE DEMOLITION OF PAULINER CHURCH IN 1968 / DEMOLAREA BISERICII PAULINER ÎN 1968
In einer riesigen Wolke Staub
leben die Bruchstücke fort.
Der Rest des gotischen Kreuzgangs,
die Kutten der Bettelmönche,
das Feixen obszöner Studenten
unweit des Stadttors,
die erneute Kirchweih durch Luther
und Seelenqualen eines Musikdirektors
angesichts krähender Knaben.
Das vage Erscheinungsbild Gottschedts
auf dem Lehrstuhl gleich nebenan,
ein neugieriger Blick des Bummlers aus Frankfurt,
der Lilis Menagerie bald den Vorzug gab.
Der Altar, die Epitaphien, das Sitzbild Aquins
in der dämmererfüllten Halle,
wo Jahrhunderte spä]
nach Kriegen, Bränden, Bombardements,
unter Medusenblicken und ständigem
Drohen mit Schließung
die Kanzelrede geübt wurde.
Und im Dezember der bachische Eingangschor
mit der unvergesslichen Trompete
Armin Männels
und Robert Köblers aufstörendes Spiel
auf der kriegsversehrten Orgel.
Das dunkle Gefühl von Umzinglung
und Ohnmacht des Widerstands,
ein Foto aus dem Jahr 65,
das mich als Studenten zeigt vor dem Gemäuer,
als ich sprachlos verzweifelt liebte.
Aber dann
das Andrängen der Demonstranten,
die stoßenden Zwölferreihen der Lederjacken,
als sie den Sperrzaun schützten,
und die Friedhofsruhe des Platzes
vor jenem dumpfen Knall,
da die Jahrtausend-Steine zerbarsten
und der Staub zum Himmel aufstieg.
(aus: “Märzenschaf. Gedichte”, Dresden, 1995)ROLAND ERB
———————————–
THE DEMOLITION OF PAULINER CHURCH IN 1968
In a huge cloud of dust
the fragments live on.
The rest of the Gothic cloister,
the robes of mendicant monks,
the smirking of obscene students
not far from the city gate,
the renewed parish consecration by Luther
and the anguish of a music director’s soul
in the face of crowing boys.
The vague appearance of Gottschedt
on the chair next door,
a curious look of the idler from Frankfurt,
who soon preferred Lili’s menagerie.
The altar, the epitaphs, the seat of Aquinas
in the dusk-filled hall,
where centuries later
after wars, fires, bombings,
under Medusa gazes and constant
threatened closure
the pulpit speech was practiced.
And in December the Bach opening choir
with the unforgettable trumpet
Armin Mannels
and Robert Köbler’s disturbing playing
on the war-damaged organ.
The dark feeling of being surrounded
and powerlessness of the resistance,
a photo from the year 65,
that shows me as a student in front of the walls,
When I loved speechless desperately.
But then
the crowd of demonstrators,
the pushing rows of twelve leather jackets,
as they protected the barrier fence,
and the cemetery serenity of the square
before that dull bang,
while the millennium stones shattered
and the dust rose to the sky.(from: “March sheep. Poems”, Dresden, 1995)
———————————————-
DEMOLAREA BISERICII PAULINER ÎN 1968
Într-un nor imens de praf
fragmentele mai trăiesc inca.
Restul mănăstirii gotice,
hainele călugărilor mendicanti,
zâmbetul elevilor obsceni
nu departe de poarta orașului,
consacrarea parohială reînnoită de către Luther
și agonia sufletului unui regizor muzical
în fața băieților care cântă.
Aspectul vag al lui Gottschedt
pe scaunul de alături,
o privire curioasă a unui pierde-vara din Frankfurt,
care a preferat curând menajeria lui Lili.
Altarul, epitafele, scaunul lui Aquinas
în sala plină de amurg,
unde secole mai târziu
după războaie, incendii, bombardamente,
sub privirile Medusei și constante
amenintari de inchidere,
vorbirea de la amvon era practicată.
Iar în decembrie corul de deschidere Bach
cu trompeta de neuitat
Armin Mannels
și sunetul tulburător al lui Robert Köbler
pe orga rănita de război.
Senzația întunecată de a fi înconjurat
și neputința rezistenței,
o fotografie din anul 65,
care mă arată student în fața zidurilor,
Când am iubit cu disperare fără cuvinte.
Dar apoi
mulțimea de manifestanți,
imbulzeala celor douăsprezece jachete de piele,
în timp ce protejau bariera,
și seninătatea de cimitir a pieței
înainte de acea bubuitură surda,
pe când pietrele mileniului se spulberau
iar praful se ridica spre cer.Translated by Maria Magdalena Biela
