classic poetry

Cântec în doi / Song for two

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 14, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Cântec în doi / Song for two

Şi vine toamna iar
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să înflorească iar în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi —
nu stim, dar suntem doi.

Lucian Blaga

————————————–

Song for two

And Autumn comes again
as after psalm the amen.
We’re both ready to taste
with honey-mixed the venom.

We’re both ready to help
the crocus of the ardor
to flourish again in us
and in this old fall thus.

We are two, when with their shadow
the clouds surround us in the world.
What thoughts does the sun have with us –
we don’t know, but there’s two of us.

Translated by Maria Magdalena Biela

Ctitorie / Creation

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 14, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ctitorie / Creation


Așa cum stai,
Dreaptă,
Cu brațele moi
Pe pîntecul plin,
Pari o veche soție de voievod
tinîndu-și ctitoria.

Și parc-aud un glas
Venind de dincolo
De dispariția materiei:

“Noi, Ion și Ioana,
Cu puterile noastre
Am durat acest sfînt
Copil
Întru veșnica pomenire
A acestui soare
Și-a acestui pămînt.”

Marin Sorescu

—————————-

Creation

As you stand,
Right,
With your soft arms
On the full belly,
You look like an old voivode’s wife
Holding its creation.

And I can hear a voice
Coming from beyond
The disappearance of matter:

“We, Ion and Ioana,
With our powers
We created this sacred
Child
In the eternal remembrance
Of this sun
And of this land.”

Translated by Maria Magdalena Biela

TABLOURI / PAINTINGS

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 14, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TABLOURI / PAINTINGS


Toate muzeele se tem de mine,
Fiindcă de câte ori stau o zi-ntreagă
În fața unui tablou,
A doua zi se anunță
Dispariția tabloului.

În fiecare noapte sunt prins furând
Într-o altă parte a lumii,
Dar mie nici nu-mi pasă
De gloanțele ce-mi șuieră pe la ureche,
Și de câinii lup care-mi cunosc acum
Mirosul urmelor
Mai bine decât îndrăgostiții
Parfumul iubitei.

Vorbesc tare cu pânzele ce-mi primejduiesc viața,
Le-agăț de nori și de copaci
Și mă dau înapoi să am perspectivă.
Cu maeștrii “italieni” poți să legi ușor o conversație.

Ce gălăgie de culori !
Și din cauza asta
Cu ei sunt foarte repede prins,
Văzut și auzit de la distanță,
Parcă aș duce-n brațe papagali.

Cel mai greu se fură Rembrandt:
Întinzi mâna și dai de-ntuneric –
Te-apucă groaza, oamenii lui nu au trupuri,
Ci numai ochi închiși în beciuri întunecoase.

Pânzele lui Van Gogh sunt nebune,
Se-nvârtesc și se dau peste cap,
Și trebuie să ții bine de ele
Cu amândouă mâinile,
Că sunt supte de-o forță din lună.

Nu știu de ce Bruegel mă face să plâng,
El nu era mai bătrân decât mine,
Dar i s-a spus bătrânul,
Fiindcă pe toate le știa când a murit.

Și eu caut să-nvăț de la el,
Dar nu pot să-mi țin lacrimile,
Care-mi curg pe ramele lui de aur
Când fug cu anotimpurile la subsuoară.

Cum vă spuneam, în fiecare noapte
Fur câte un tablou
Cu o dexteritate de invidiat,
Drumul fiind însă foarte lung.

Sunt prins până la urmă,
Și ajung acasă noaptea târziu,
Obosit și sfâșiat de câini,
Tinând în mână o reproducere ieftină.

Marin Sorescu

——————————————-


Paintings


All museums are afraid of me,
Because every time I sit a whole day
In front of a painting
The next day it is announced
The painting’s disappearance.


Every night I’m caught stealing
In another part of the world,
But I don’t even care
About the bullets hissing towards my ear,
And the police dogs who know by now
The scent of my traces,
Better than the lovers
The perfume of their beloved.


I talk out loud to the canvases that endanger my life,
I hang them from clouds and trees,
And I step back for some perspective.
One can easily engage a conversation with the “Italian” masters.

What a turmoil of colors!
That’s why I’m caught
Very quickly with them,
Seen and heard from a distance
As if I had a parrot in my arms.


The hardest to steal is Rembrandt:
Stretch out a hand and you touch the darkness —
You’re terrified, his men don’t have bodies,
Just closed eyes in dark cellars.


Van Gogh’s canvases are insane,
They twirl and turn upside down ,
And you have to hold them tight
With both hands,
For they’re sucked by a force from the moon.


I don’t know why, Breughel makes me want to cry.
He wasn’t any older than me,
But they called him the old man
Because he knew it all when he died.


I also try to learn from him
But I can’t stop my tears
That flow over his golden frames
When I run off with the seasons under my arm.


Like I was telling you, every night
I steal one painting
With enviable dexterity.
Yet the road being very long


I’m caught in the end
And I get home late at night
Tired and torn by dogs
Holding a cheap forgery in my hands.

Translated by Maria Magdalena Biela

GRIECHISCH LIED / GREEK SONG / CÂNTEC GRECESC / KREIKKALAINEN LAULU

POSTED IN classic poetry, translated German-English May 14, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

GRIECHISCH LIED / GREEK SONG / CÂNTEC GRECESC / KREIKKALAINEN LAULU

Du hast gesungen,
es war ein Aufbäumen
in der Stimme,
alles zerbrochen,
zerfetzt,
nichts als zerstörte Substanzen,
die eben noch
ihren Kern
schützend umstehn.
Natürlich
kann ich nichts sagen,
du singst
nicht so gut,
doch
ist es vielleicht nur dies,
was du tun kannst
zur Zeit.
Du hast es gesandt
in den Raum:
Was bliebe
uns sonst zu versuchen,
die Kehle
so eng umschnürt
vom Verstummen.

————————————-

GREEK SONG

You sang
there was a burst
in the voice
everything broken
shredded,
nothing but destroyed elements,
that just protect
their core.
Naturally
I can’t say anything
you don’t sing
so well
but
maybe this is just
what you can do
for now.
You sent it
into the room:
What else
could we try
our throats
so tightly wrapped
in silence.

————————————-

CÂNTEC GRECESC

Ai cantat
a fost un crescendo
în voce
totul rupt
mărunțit,
nimic altceva decât elemente distruse,
care doar
isi protejeaza
nucleul.
Bieneinteles
ca nu pot spune nimic
nu cânți
asa de bine
dar
poate asta este
tot ce poti sa faci
deocamdata.
Tu l-ai trimis
în camera:
Ce altceva
am putea incerca
cu gatul
atat de strans infasurat
in tăcere.

——————————————-

KREIKKALAINEN LAULU

Lauloit,
äänessä
oli räjähdys
kaikki rikki,
silppuna,
ei mitään muuta kuin tuhottuja aineita,
jotka vain suojaavat
omaa ydintään.

Tietenkään
en voi sanoa mitään,
et laula
niin hyvin
mutta
ehkä vain sen
voit tehdä
toistaiseksi.
Lähetit sen
huoneeseen:
Mitä muuta
voisimme kokeilla
kurkkumme
niin tiukasti kääritty
hiljaisuuteen.


Translated by Maria Magdalena Biela

Copilărie / Childhood

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 6, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copilărie / Childhood

Din oglindă mă privea un trup firav
Cu claviatura coastelor distinctă,
Inima-apăsa pe clape grav
Şi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
(Precum inima salcâmului din geam
Coşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
E aievea cântu-i uniform,
Şi ca nu cumva în somn să tacă,
Mi-era frică seara să adorm.

Ana Blandiana

……………………………

Childhood

From the mirror a frail body looked at me
With the distinct clavier of ribs
The heart pressed solemnly on the key
Trying to appear in mirror’s gleams.

Never have I seen it yet I knew
That is hidden, like in playing hide-and-seek,
(As the heart of acacia too
the chest of twigs makes it a leaf meek.)

Wondering where from she learned her beat,
Was it real her song, soothing and light,
and afraid that she’ll stop in my sleep
Didn’t want to fall asleep at night.

Translated by Maria Magdalena Biela

Printre clipe / Among winks

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 3, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Printre clipe / Among winks

Ca floarea tăiată
Cu petale-aripe
Ți-amintești cum cădeai
Printre clipe?

Și clipele cum
Se dădeau la o parte
Să te-ajute s-ajungi
În adâncul din carte,

Unde stelele moarte
Se transformă-n poeme
Și nu e târziu,
Și nu e devreme

Să pierzi veșnicia,
Să renunți și să ierți.
Ți-amintești întunericul
Dintre coperți?

ANA BLANDIANA

…………………………..
Among winks


Like the flower cut
With petals wings
Do you remember how you fell
Among winks?

And how the moments
were set aside
To help you get there
in the book’s deep sight,

Where the dead stars
turn themselves into poems
And it’s not too late,
nor too early is

To lose eternity,
To give up, forgive others
Do you recall the darkness
Between the covers?

Translated by Maria Magdalena Biela

DAS EISERNE OHR / THE IRON EAR / URECHEA DE FIER

POSTED IN classic poetry, translated German-English May 3, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DAS EISERNE OHR / THE IRON EAR / URECHEA DE FIER


Wir gingen im Park umher
mit rastlosem Schritt,
ich hielt den Arm
für Sekunden
um deine Schultern gelegt.
Wir trennten uns, schrien
einander Erschreckendes zu.
Dann versöhnten wir uns
für eine Spanne Zeit.
Es war wie immer,
und unablässig
hielten die Lauscher
das eiserne Ohr
in der Luft aufgesperrt.
Den Blätterfall registrierten sie,
deines, meines
Gesprächs.

Roland Erb


……………………

THE IRON EAR

We walked around the park
with restless step,
I held an arm
for seconds
wrapped around your shoulders.
We parted, shouted
terrifying things to each other.
Then we made up
for a while.
It was like always,
and the eavesdroppers
kept their
iron ears
open in the air.
They recorded the fall of leaves
yours, mine
Conversation.


……………………

URECHEA DE FIER


Ne-am plimbat prin parc
cu pas neliniștit,
Am ținut brațul
cateva secunde
înfășurat în jurul umerilor tai.
Ne-am despărțit, am țipat
lucruri înspăimântătoare unul altuia.
Apoi ne-am impacat
pentru un timp.
A fost ca întotdeauna
și interceptorii
și-au ținut
urechile de fier
deschise în aer.
Au inregistrat caderea frunzelor
a ta, a mea
Conversaţie.

Translated by Maria Magdalena Biela

El canto de la miel / Cântecul mierii / The song of honey

POSTED IN classic poetry, translated Spanish-English, translated Spanish-Romanian May 3, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


El canto de la miel / Cântecul mierii / The song of honey


La miel es la palabra de Cristo,
el oro derretido de su amor.
El más allá del néctar,
la momia de la luz del paraíso.

La colmena es una estrella casta,
pozo de ámbar que alimenta el ritmo
de las abejas. Seno de los campos
tembloroso de aromas y zumbidos.

La miel es la epopeya del amor,
la materialidad de lo infinito.
Alma y sangre doliente de las flores
condensada a través de otro espíritu.

(Así la miel del hombre es la poesía
que mana de su pecho dolorido,
de un panal con la cera del recuerdo
formado por la abeja de lo íntimo)

La miel es la bucólica lejana
del pastor, la dulzaina y el olivo,
hermana de la leche y las bellotas,
reinas supremas del dorado siglo.

La miel es como el sol de la mañana,
tiene toda la gracia del estío
y la frescura vieja del otoño.
Es la hoja marchita y es el trigo.

¡Oh divino licor de la humildad,
sereno como un verso primitivo!

La armonía hecha carne tú eres,
el resumen genial de lo lírico.
En ti duerme la melancolía,
el secreto del beso y del grito.

Dulcísima. Dulce. Este es tu adjetivo.
Dulce como los vientres de las hembras.
Dulce como los ojos de los niños.
Dulce como las sombras de la noche.
Dulce como una voz. O como un lirio.

Para el que lleva la pena y la lira,
eres sol que ilumina el camino.
Equivales a todas las bellezas,
al color, a la luz, a los sonidos.

¡Oh! Divino licor de la esperanza,
donde a la perfección del equilibrio
llegan alma y materia en unidad
como en la hostia cuerpo y luz de Cristo.

Y el alma superior es de las flores,
¡Oh licor que esas almas has unido!
El que te gusta no sabe que traga
un resumen dorado del lirismo.

 

Federico García Lorca

………………………………

Cântecul mierii


Mierea este cuvântul lui Hristos,
aurul topit al iubirii sale.
Nectarul de dincolo,
mumia luminii paradisului.

Stupul este o stea castă,
fântână de chihlimbar ce hraneste ritmul
albinelor. Sânul câmpurilor
tremurând de arome și zumzet.

Mierea este epopeea iubirii,
materialitatea infinitului.
Suflet și sânge dureros al florilor
condensat printr-un alt spirit.

(Deci mierea omului este poezia
care curge din pieptul sau dureros,
al unui fagure cu ceara memoriei
formata de albina intimitatii)

Mierea este bucolica îndepărtată
a ciobanului, a fluierului și măslinului,
sora laptelui și a ghindelor,
regine supreme ale secolului de aur.

Mierea este ca soarele dimineții
are toată gratia verii
și vechea prospețime a toamnei.
Este frunza ofilită și grâul.

¡Oh, licoare divina a smereniei,
senina ca un vers primitiv!

Armonia devenita carne ești tu,
rezumatul genial al liricii.
Melancolia doarme în tine,
secretul sărutului și al plânsului.

Cea mai dulce. Dulce. Acesta ti-e adjectivul.
Dulce ca pântecele femeilor.
Dulce ca ochii copiilor.
Dulce ca umbrele nopții.
Dulce ca o voce. Sau ca un crin.

Pentru cel care poartă durerea și lira,
tu ești soarele care luminează calea.
Egalezi toate frumusețile,
coloarea, lumina, sunetele.

¡Oh! Licoare divina a speranței
unde, spre perfecțiunea echilibrului
sufletul și materia devin una precum
in cuminecatura trupul și lumina lui Hristos.

Și sufletul superior este al florilor,
¡Oh, licoare ce-ai unit acele suflete!
Cel care te place nu știe ca înghite
esenta de aur a lirismului.

 

………………………………..

The song of honey


Honey is the word of Christ,
the molten gold of his love.
The beyond of nectar,
the mummy of the light of paradise.

The hive is a chaste star,
amber fountain that feeds the rhythm
of bees. The bosom of fields
trembling with aromas and hum.

Honey is the epic of love,
materiality of the infinite.
soul and painful blood of flowers
condensed through another spirit.

(So honey of man is poetry
that flows from his aching chest,
from a honeycomb with the wax of memory
shaped by the intimate bee)

Honey is the distant bucolic
of the shepherd, the whistle and olive tree,
sister of milk and acorns,
supreme queens of the golden age.

Honey is like the morning sun
with all the graces of summertime
and the old freshness of autumn.
It is withered leaf and it is the wheat.

Oh, divine liquor of humility,
serene as a primitive verse!

Harmony that became flesh you are,
the inspired summary of the lyrics.
Melancholy sleeps in you,
the secret of the kiss and shout.

Sweetest. Sweet. This is your adjective.
Sweet as the belly of women.
Sweet as the eyes of children.
Sweet as the shadows of the night.
Sweet like a voice. Or like a lilly.

For the one who bears the pain and the lyre,
you are the sun that lights the way.
You equal all the beauties,
to the color, the light, sounds.

Oh! Divine liqueur of hope
with the perfection of balance
soul and matter like in the holy bread,
body and light of Christ.

And the higher soul is of flowers,
Oh, liquor that those souls you have joined!
He who tastes you doesn’t know that he swallows
the golden essence of lyricism.

Translated by Maria Magdalena Biela

MI-E MILĂ / I PITY

POSTED IN classic poetry, translated English-Romanian May 1, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MI-E MILĂ / I PITY


Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viaţa făpturilor tale,
pe care le-ai facut ca să le ucizi.
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istoveşti muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă de cîinele pribeag.
Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii îngheţaţi.
Mi-e milă de cerbi, căprioare şi iepuri ucişi de omul de
care mi-e milă.
Mi-e milă de vită blîndă, faţă-n faţă cu ucigaşul topor.
Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.
Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
Mi-e milă de tine, canalie perfidă – javră cu inima seacă şi
cu creierul murdar.
Mi-e milă şi de tine, înfumurat şi prost.

-Tudor Arghezi –
……………………………………..

I pity

I have no pity enough to love the life of your creatures,
which you created to kill them.
I pity you, man.
I pity your feeble children.
I pity you being exhausted from toiling.
I pity the horses falling under the load.
I pity the stray dog.
I pity the birds that cry in winter in the frozen woods.
I pity the deer, doe and rabbits killed by the man
which I pity.
I pity the gentle beast, face to face with the killer ax.
I pity the oak shot down from its root.
I pity all flesh, all strength, all weakness.
I pity you, treacherous scoundrel – rascal with a dry heart
and a dirty brain.
I pity you too, arrogant and stupid.


Translated by Maria Magdalena Biela

Poem / Poem

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 1, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Poem / Poem

La început a fost cuvântul IUBIRE.
Respiraţia ta ajungea până la mine
stranie, ca o adiere de vânt, iar vântul
stăruia-n juru-ne ca o respiraţie tainică.
nu-mi mai amintesc din timpul acela decât
locurile umbrite pe unde treceam
şi cerul înalt. Celelalte toate, dacă mai vin,
le întâlnesc întâmplător, ca pe tine.
Întotdeauna, acelaşi ceas bătea ora;
întotdeauna acelaşi ceas bătea ora:
parcă toate lucrurile din lume ar fi avut
o singură moarte în aceeaşi inimă.
Zadarnic dau ceaţa uşoară-ntr-o parte:
arborii s-apleacă deasupra cu crengile lor
si rămânem singuri în întuneric
Cu o profundă revărsare de ape.
La început a fost ţărmul meu, ţărmul tău,
iar între noi IUBIREA ca un ocean mort.
Prima dată, soarele, în timp ce trecea
de la unul
la altul,
căzu, pasăre de aur ucisă, în valuri.
Pe urmă, fără ştirea noastră, fiinţe hrăpăreţe
coborâră de pe ţărmuri, umblară pe ape.
Aceasta dură câteva mii de ani. Apoi, într-un târziu,
animale marine veniră să muşte din ţărmuri.
acum, liniile noastre mâncate se aseamănă
cu profilul continentelor iar sufletele,
ca floarea nestatornică din spuma mării,
se sfarmă în vânturi, se usura pe stânci.
La început între noi a fost un singur cuvânt.
Acum, sute de cuvinte moarte se însufleţesc,
când respiraţia ta ajunge până la mine,
stranie, ca o adiere de vânt…

Stefan Augustin Doinas

…………………………………….

Poem

In the beginning was the word LOVE.
Your breath reached me
eerie, like a breath of wind, and the wind itself
lingered around us like a mysterious breath.
all I remember from that time
were the shady places we passed
and the high sky. The other things, if they come,
I find them by pure chance, as I find you;
forever the same clock was ticking…
Forever the same clock struck the hour:
as if all things in the world would have
a single death in one heart.
In vain I set aside the light mist :
the trees bend their branches above us
and we were left alone at night
in the middle of the overflowing water.
In the beginning was my shore, your shore,
and between us LOVE like a dead ocean.
For the first time, the sun, as it passed
from one
to another,
fell, golden bird killed, in waves.
Then, without our knowledge, predatory beings
descended from the shores, walked on the waters.
It lasted several thousand years. Then, eventually,
sea creatures came to bite on the shores.
now, our bitten lines look like
the profile of the continents and the souls,
like the fickle flower made of the foam of the sea,
shatter in the winds, lighten on the rocks.
At first there was only one word between us.
Now hundreds of dead words come to life,
when your breath reaches me,
eerie, like a breath of wind…

Translated by Maria Magdalena Biela

Loading