classic poetry

Svart eller vitt / Black or white / Negru sau alb

POSTED IN classic poetry, translated Finnish-English May 22, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Svart eller vitt / Black or white / Negru sau alb

Floderna löpa under broarna,
blommorna lysa vid vägarna,
skogarna böja sig susande till marken.
För mig är intet mera högt eller lågt,
svart eller vitt,
sen jag har sett en vitklädd kvinna
i min älskades arm.

EDITH SÖDERGRAN

———————————————

Black or white

The rivers run under the bridges,
the flowers shine by the roads,
the forests bend whizzing to the ground.
To me nothing is higher or lower,
black or white,
since I’ve seen a woman in white
in the arms of my beloved.

———————————————

Negru sau alb

Râurile trec pe sub poduri,
florile strălucesc pe drumuri,
pădurile se îndoaie vâjâind la pământ.
Pentru mine nimic nu este mai mare sau mai mic,
negru sau alb,
de când am văzut o femeie în alb
în brațele iubitului meu.

Translated by Maria Magdalena Biela

El canto de la miel / Cântecul mierii / The song of honey

POSTED IN classic poetry, translated Spanish-English, translated Spanish-Romanian May 3, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


El canto de la miel / Cântecul mierii / The song of honey


La miel es la palabra de Cristo,
el oro derretido de su amor.
El más allá del néctar,
la momia de la luz del paraíso.

La colmena es una estrella casta,
pozo de ámbar que alimenta el ritmo
de las abejas. Seno de los campos
tembloroso de aromas y zumbidos.

La miel es la epopeya del amor,
la materialidad de lo infinito.
Alma y sangre doliente de las flores
condensada a través de otro espíritu.

(Así la miel del hombre es la poesía
que mana de su pecho dolorido,
de un panal con la cera del recuerdo
formado por la abeja de lo íntimo)

La miel es la bucólica lejana
del pastor, la dulzaina y el olivo,
hermana de la leche y las bellotas,
reinas supremas del dorado siglo.

La miel es como el sol de la mañana,
tiene toda la gracia del estío
y la frescura vieja del otoño.
Es la hoja marchita y es el trigo.

¡Oh divino licor de la humildad,
sereno como un verso primitivo!

La armonía hecha carne tú eres,
el resumen genial de lo lírico.
En ti duerme la melancolía,
el secreto del beso y del grito.

Dulcísima. Dulce. Este es tu adjetivo.
Dulce como los vientres de las hembras.
Dulce como los ojos de los niños.
Dulce como las sombras de la noche.
Dulce como una voz. O como un lirio.

Para el que lleva la pena y la lira,
eres sol que ilumina el camino.
Equivales a todas las bellezas,
al color, a la luz, a los sonidos.

¡Oh! Divino licor de la esperanza,
donde a la perfección del equilibrio
llegan alma y materia en unidad
como en la hostia cuerpo y luz de Cristo.

Y el alma superior es de las flores,
¡Oh licor que esas almas has unido!
El que te gusta no sabe que traga
un resumen dorado del lirismo.

 

Federico García Lorca

………………………………

Cântecul mierii


Mierea este cuvântul lui Hristos,
aurul topit al iubirii sale.
Nectarul de dincolo,
mumia luminii paradisului.

Stupul este o stea castă,
fântână de chihlimbar ce hraneste ritmul
albinelor. Sânul câmpurilor
tremurând de arome și zumzet.

Mierea este epopeea iubirii,
materialitatea infinitului.
Suflet și sânge dureros al florilor
condensat printr-un alt spirit.

(Deci mierea omului este poezia
care curge din pieptul sau dureros,
al unui fagure cu ceara memoriei
formata de albina intimitatii)

Mierea este bucolica îndepărtată
a ciobanului, a fluierului și măslinului,
sora laptelui și a ghindelor,
regine supreme ale secolului de aur.

Mierea este ca soarele dimineții
are toată gratia verii
și vechea prospețime a toamnei.
Este frunza ofilită și grâul.

¡Oh, licoare divina a smereniei,
senina ca un vers primitiv!

Armonia devenita carne ești tu,
rezumatul genial al liricii.
Melancolia doarme în tine,
secretul sărutului și al plânsului.

Cea mai dulce. Dulce. Acesta ti-e adjectivul.
Dulce ca pântecele femeilor.
Dulce ca ochii copiilor.
Dulce ca umbrele nopții.
Dulce ca o voce. Sau ca un crin.

Pentru cel care poartă durerea și lira,
tu ești soarele care luminează calea.
Egalezi toate frumusețile,
coloarea, lumina, sunetele.

¡Oh! Licoare divina a speranței
unde, spre perfecțiunea echilibrului
sufletul și materia devin una precum
in cuminecatura trupul și lumina lui Hristos.

Și sufletul superior este al florilor,
¡Oh, licoare ce-ai unit acele suflete!
Cel care te place nu știe ca înghite
esenta de aur a lirismului.

 

………………………………..

The song of honey


Honey is the word of Christ,
the molten gold of his love.
The beyond of nectar,
the mummy of the light of paradise.

The hive is a chaste star,
amber fountain that feeds the rhythm
of bees. The bosom of fields
trembling with aromas and hum.

Honey is the epic of love,
materiality of the infinite.
soul and painful blood of flowers
condensed through another spirit.

(So honey of man is poetry
that flows from his aching chest,
from a honeycomb with the wax of memory
shaped by the intimate bee)

Honey is the distant bucolic
of the shepherd, the whistle and olive tree,
sister of milk and acorns,
supreme queens of the golden age.

Honey is like the morning sun
with all the graces of summertime
and the old freshness of autumn.
It is withered leaf and it is the wheat.

Oh, divine liquor of humility,
serene as a primitive verse!

Harmony that became flesh you are,
the inspired summary of the lyrics.
Melancholy sleeps in you,
the secret of the kiss and shout.

Sweetest. Sweet. This is your adjective.
Sweet as the belly of women.
Sweet as the eyes of children.
Sweet as the shadows of the night.
Sweet like a voice. Or like a lilly.

For the one who bears the pain and the lyre,
you are the sun that lights the way.
You equal all the beauties,
to the color, the light, sounds.

Oh! Divine liqueur of hope
with the perfection of balance
soul and matter like in the holy bread,
body and light of Christ.

And the higher soul is of flowers,
Oh, liquor that those souls you have joined!
He who tastes you doesn’t know that he swallows
the golden essence of lyricism.

Translated by Maria Magdalena Biela

WE GROW ACCUSTOMED TO THE DARK / NE-OBISNUIM CU BEZNA

POSTED IN classic poetry, translated English-Romanian April 11, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


WE GROW ACCUSTOMED TO THE DARK / NE-OBISNUIM CU BEZNA

We grow accustomed to the Dark —
When Light is put away —
As when the Neighbor holds the Lamp
To witness her Good bye —


A Moment — We Uncertain step
For newness of the night —
Then — fit our Vision to the Dark —
And meet the Road — erect —


And so of larger — Darknesses —
Those Evenings of the Brain —
When not a Moon disclose a sign —
Or Star — come out — within —


The Bravest — grope a little —
And sometimes hit a Tree
Directly in the Forehead —
But as they learn to see —


Either the Darkness alters —
Or something in the sight
Adjusts itself to Midnight —
And Life steps almost straight.

EMILY DICKINSON


—————————————

Ne-obisnuim cu Bezna –

Ne-obisnuim cu Bezna –
Cand lumina dispare –
Precum Vecinul tine Lampa
Sa vad-a ei Plecare –


Intai – pasim nesigur
Caci noua-i Noaptea-acum –
Apoi – cu Bezna potriviti –
Drepti – o pornim la drum –


Si tot mai larga – Bezna –
Ale Mintii Inserari –
Cand nici o Luna semn nu da –
Nici Stea – nu luce-n zari –


Cei mai temeri – bajbaie –
Si-ades de-un Copac dand-
Direct in Frunte sunt loviti –
Cand vazul invatand –


Ori Bezna se dizolva –
Ori a mintii lumina
Cu Bezna se imbina –
Si-astfel Viata se-anina –


In romaneste, Maria Magdalena Biela

DACA TU AI DISPAREA / IF YOU WERE TO DISAPPEAR

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English April 6, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DACA TU AI DISPAREA / IF YOU WERE TO DISAPPEAR


Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mâinii mele.

Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai şi umblă , Galatee !

Dacă tu ai dispărea
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.

Să te fac din ţurţuri reci
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă…

De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frângeri
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.

Şi pe urmă aş pleca
Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.

Dacă tu ai dispărea
Şi din râsu-mi, şi din plânsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumi!

Adrian paunescu


…………………………..

If you were to disappear


If you were to disappear
One night, matters not, you see
Oh my sweet and bitter dear
I’d go crazy on the sea.

With a bag of molding clay
And a full back of fine twigs
to make you from scratch I may
With the power of my wings.

Long and monotonous toil
just to resurrect you, woman,
I, Pygmalion in turmoil
Galatea, once more human!

If you were to disappear
Full of life your death may be,
Oh, my sweet and bitter dear
To the lands of ice I’d flee.

From cold icicles to make you
Cover you in frost carefree
Then do what you want to do
and be who you want to be.

If indeed you’d fall from blessings
At the time of great tearing
I would come to you in heavens
And of angels make your being.

Then would be my time to leave
Humbled deeply and dramatic
Back where is my house, to grieve
In the purgatory – attic.

If you were to disappear
From my laughing, from my crying
Within me I’d find you, dear
From myself I’d build you sighing.

English version, Maria Magdalena Biela

Ții minte focul… / Do you recall the fire …

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English April 6, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ții minte focul… / Do you recall the fire …

Ții minte focul, chinul, primăvara,
Tot viscolul aprins ce bântuise?
El ne adunase, el ne învrăjbise,
El ne mâna, învolburându-și para.

Dar de pe-atunci, când nu se potolise
Furtuna vârstei, cea dintâi, amara,
Când tinereții-i mai duceam povară,
Noi încă ne uneam prin alte vise.

Și dacă azi nimic nu ne desface,
Și trecem în deplina-mbrățișare,
E că-mpreună nu aflarăm pace,

Ci căutarăm focu-ncins în zare,
Și rostul lumii care se preface,
Și-al nostru, celor trecători sub soare.

Maria Banus

………………………………………..

Do you recall the fire …

Do you recall the fire, the torment, the spring,
All kindled blizzard haunting us with blame
It put together us, also discord to bring
It drove us, swirling its flame.

Since then, when yet it did not subside
The storm of age, the first and bitter one
When yet we were carrying the youth tide
We still were one in all that dreams begun.

And if today nothing can break us ever,
And we could go into the full embrace,
It’s because we didn’t find peace together,

But we sought fire in the horizon’s lace,
The purpose of the changing world forever,
And ours, those passing under sun’s pace.

English version, Maria Magdalena Biela

CANTEC DE ADORMIT GENUNCHII / LULLABY FOR THE KNEES

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English April 5, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CANTEC DE ADORMIT GENUNCHII / LULLABY FOR THE KNEES


Sa nu tipati, genunchii mei.
Drum cu ferigi de nopti, de ploaie.
Genunchi de fier cum va îndoaie?
Va mân spre el ca pe doi miei.

Pe drumul negurii va-mping.

Va vor lua poate între ei
genunchi ce strâng, zvâcnind si grei,
ca noptile de astrahan.
Si licurici de pasi se sting.

Sa nu tipati, genunchii mei.


MARIA BANUS

……………………………….

Lullaby for the knees

Do not scream, my beloved knees.
Path filled with ferns of nights, of rain.
The iron knees ‘ll bend you in pain?
To him I guide you, lambs of ease.
I push you on the path of mist.

You will be taken hard, in tease
by other knees with throb and squeeze,
like darkened nights of astrakhan.
And firefly steps don’t persist.

Do not scream, my beloved knees.


English version, Maria Magdalena Biela

FRAGMENT III / FRAGMENT III

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English April 5, 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

FRAGMENT III / FRAGMENT III

Culege de pe stânci garoafe roşii
Căci fulgerul pe toate le aprinde;
Surâde când oceanul se întinde
Să prindă în noianuri albatroşii.

Fă păşi mărunţi şi numără atent
Sau fă în gând un salt de tigru negru
Dansează graţios dar van, integru
Trimite către stele-un compliment.

Prin sate treci necunoscut şi mic
La fiecare poartă uită un sărut;
Un derviş străveziu şi grav, calic
Să stea-ntre ei şi tine ca un scut.

Când singur eşti în câmp cu drumul
Şi când te răsuceşti şi cânţi fără să ştii de ce,
Să faci din toate-un autodafé
Şi-apoi să pui să se presare scrumul.

CAMIL PETRESCU

………………………………….


FRAGMENT III

Gather red carnations from the rocks
For the lightning will enkindle them all;
Smile as the ocean stretches out tall
To catch in cluster flying albatross.

Take small steps and carefully count
Or in your mind take a black tiger leap
Dance daintily yet vain, honestly deep
Send to the stars compliments paramount.

Through places pass unknown, humble, low
At each gate keep forgetting one kiss sealed;
An honest, serious dervish, poor though
To stand between them and you like a shield.

When in the field one with the road you stay
And when not knowing why, you twist and sing
Make an auto-da-fé of everything
Then sprinkle ashes in the wind astray.

English version, Maria Magdalena Biela

Prof.dr.Bernd Roling

POSTED IN classic poetry January 29, 2021

Academia

POSTED IN classic poetry January 29, 2021

Prof.Dr.Bernd Roling

https://www.osa.fu-berlin.de/mittellatinistik/studium/videointerview_prof/index.html

An interesting interview!

Maria Magdalena Biela

SUOMENMAA / TARA FINLANDEI

POSTED IN classic poetry, translated Finnish-Romanian October 10, 2020

s

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SUOMENMAA / TARA FINLANDEI

Maa kunnasten ja laaksojen,
Mi on tuo kaunoinen?
Tuo hohteess’ kesäpäivien,
Tuo loisteess’ pohjan tulien,
Tuo talven, suven ihana,
Mi ompi soma maa?

Siell’ tuhansissa järvissä
Yön tähdet kimmeltää
Ja Kanteleitten pauhina
Siell’ kaikuu ympär’ kallioi’
Ja kultanummen hongat soi:
Se ompi Suomenmaa.

En milloinkaan mä unohtais
Sun lempeet’ taivastas,
En tulta heljän aurinkos,
En kirkast’ kuuta kuusistos,
En kaskiesi savua
Päin pilviin nousevaa.

Ol’ monta näissä laaksoissa
Tok’ aikaa ankaraa,
kun yöseen halla hyyrteinen
Vei vainiomme viljasen;
Mut toivon aamu, toivon työ
Taas poisti hallayön.

Viel’ monta näissä laaksoissa
on käynyt kauhua,
Kun sota surman, kuolon toi
Ja tanner miesten verta joi:
Mut sankarien kunnian
Sai Suomi loistavan.

Nyt ihanainen, kallis maa
On meidän ainiaan;
Tuoss’ aaltoileva peltomme,
Tuoss’ viherjäinen niittymme,
Tuoss’ metsiemme jylhä yö
Ja meriemme vyö!

Tuon lehtimetsän kaikunaa
Mi autuus kuullella,
kun valjetessa aamusen
Siell’ pauhaa torvi paimenen,
Tai koska laulain laaksossa
Käy impi illalla!

Mi autuus helmaas nukkua,
Sä uniemme maa,
Sä kehtomme, sä hautamme,
Sä aina uusi toivomme,
Oi Suomenniemi kaunoinen,
Sä iänkaikkinen!

Aleksis Kivi

……………………………….

TARA FINLANDEI

Ce-ntruchipari de idealuri
e-acest taram cu vai si dealuri?
Cu zori de vara ireala,
cu stralucirea boreala,
cu ierni albastre, veri arzand,
ce nume porti, pamant?

Acolo, in oglinzi de lacuri
stelele stralucesc de veacuri,
acolo, printre stanci, cu jale
rasuna Kantele, pe cale,
si-n camp de aur pini rasuna:
e Finlanda strabuna.

Nicicand sa uit nu as putea
albastru-ti cer, privirea ta,
a soarelui lumina blanda,
sau luna prin molizi lucinda,
sau focul viu, innoitor
‘naltandu-se la nor.

Caci fost-au in acest tinut
vremuri prea grele de trecut,
cand gerul noptii Nordului
furat-a mana campului,
dar truda si credinta-n cer
ucid al noptii ger.

Si multe, groaznice nevoi
s-au abatut in aste vai,
razboiul crud si sangeros
a adapat pamant setos
cu sange de eroi, dar ei
sunt gloria Finlandei.

Acum, taram, minune vie
e-a noastra tara pe vecie,
unde campia unduieste
si lunca verde straluceste,
si noaptea de paduri adanci,
si marile cu stanci.

Rasuna frunza codrului,
ferice-asculti chemarea lui,
cand zori de ziua se destrama,
buciumul de pastor te cheama,
sau cand pe vale vine seara,
cantand merge fecioara.

Sa dorm la tine-n poala iara,
a visurilor noastra tara,
al nostru leagan si mormant,
speranta noua, nou cuvant,
peninsula in cer, ofranda!
Tu, vesnica Finlanda!

in romaneste, Maria Magdalena Biela

Loading