Eclipsa / Eclipse

POSTED IN classic poetry, translated Romanian-English May 2, 2019

an

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eclipsa / Eclipse

Renunt la mila greu ca la un viciu,
Cu mila sunt drogata de copil.
Alb înstelata de ridicol plâng
Lânga fricos, lânga învins, lânga umil.

Îi plâng pe prosti si prostii ma înving,
Surâzatori sub steaua mea sterila.
De gingasie tot mai mult ma-ntunec
Si pier de umanism si mila.

Înduiosate mâini întind sa mângâi
Fiare gonind spre mine hamesite,
Si-mi pare rau ca n-o sa mai sarut
Si botul care ma ucide.

Nici n-am trait spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins în tarna radacini genunchii,
Si-mi trece viata încercând sa-mi cresc
La capetele aripilor unghii.

Ana Blandiana
——————————
Eclipse

I give up mercy hardly as an addiction,
With mercy I’ve been druggued since infancy.
White starry ridiculed I cry
near the fearful, the beaten, the lowly.

I cry for stupid and the stupid beat me,
Under my barren star they smile shifty
Of tenderness more and more I darken
And I perish of humanism and pity.

Heartwarming hands I stretch out to comfort
Beasts chasing me famished and cruel
And I am sorry that I wouldn’t kiss
The snout that comes to me to kill.

I didn’t even live not to offend someone,
My knees caught roots in the earthly dust,
And my life is wasted trying to grow
To my wings fingernails, for I must.

Maria Magdalena

You must be login to post a comment. Click to login.

Loading