MUSCATURA / THE BITE

POSTED IN Romanian July 19, 2022

MUSCATURA / THE BITE

 

                                               Motto

                                   Sângele pur și grăitor
                                   Îi desena vorbe’n obraz, atât de clar
                                  că ai fi zis: trupu’i a prins glas.

                                       John Donne

 

Stai între zeii cuvintelor.

Mușcă timpul din tine și scuipă.
Sărătură să fie?
Dulce la naștere ai fost.
Scuipă viața cu mănuși îmblănite.

Trece susur ca’n palma de hârtie tăiată
când sângele timid la început, soarbe lumina.
Și timpul adăugă un ecou omenesc, o cruzime.

Plin de mușcat trupul șovăie, mintea nu.
Ești ce’ai fost, care ești, ce vei fi.
Din tânăr mușcă întreit.

Stai între fericire și spaimă.
Vezi cum crește haloul în splendida lor verticală,
simți lacrima cum a copacilor după tăiere.
Plânsul dă floare și iese pe gură.

Cu răbdare în clocot stai între ei.

Mândria aruncată pe apele sâmbetei,
ispitei, cum vinul curgând, i’ai pus cep.
Golit de fățarnica minte.

Stai între cei de’o seamă cu norii.

Ești tot mai sărat, tot mai greu de mâncat,
respiri prin cuvinte.

Ai fante în ochi.
Ai pe inimă sare.

Grindină verde, grindină verde,
pentru cine te coci?

George. V. PRECUP

………………

THE BITE

 

                                           Motto

                            …her pure and eloquent blood
                           Spoke in her cheeks, and so distinctly wrought,
                           That one might almost say, her body thought.

                            (Elegy on Mistress Elizabeth Drury), John Donne

 

You stand among the gods of words.

Time bites into you and spits.
Saltiness be?
Sweet at birth you were.
Life spits with furry gloves.

Passes a whisper like the palm cut by paper
when blood shy at first, sips the light.
And time adds a human echo, a cruelty.

Full of bite the body falters, the mind does not.
You are what you’ve been, who you are, what you will be.
From the young it bites threefold.

You stand between happiness and dread.
You see how the halo grows in their splendid vertical,
feel the tear like that of the trees after cutting.
The weeping blossoms and comes out of mouth.

Patiently boiling you stand between them.

Pride cast down the drain,
you plug the temptation, like the flowing wine.
Emptied of the hypocritical mind.

You stand among the clouds.

You’re increasingly salty and harder to eat,
you breathe through words.

You’ve got slits in your eyes.
You have salt on your heart.

Green hail, green hail,
for whom you ripen?

trad. M. M. Biela